”Bogăția sufletului este singura bogăție, celelalte bunuri sunt bogate în dureri”.

(Lucian din Samosata)

Pe lumea asta nimic nu durează: nici binele nici răul. Singurul lucru important este să înțelegem și să acceptăm că viața vine cu bucurii și cu necazuri pentru a ne învăța să primim cum se cuvine fiecare clipă. Nimănui nu-i place suferința, durerea. Ca să depășim o pasă proastă trebuie să învățăm să ne oferim o experiență frumoasă care să ne arate partea luminoasă a vieții. Eu, spre exemplu îmi ofer cărți, flori, o prăjitură pe care s-o mănânc tacticos și îndelung, un parfum și multă, multă muzică - ceva care să-mi schimbe starea de spirit. În budism această stare de rău (greșit numită suferință) trecătoare este definită prin conceptul ”dukkha”.

O legendă spune că Buddha îl învăța pe unul din discipolii săi cum să se elibereze de această stare de rău

”-Dacă cineva merge printr-o pădure și îl ajunge din urmă o săgeată, îl doare?” întreabă Maestrul.

”-Sigur că da”, spune discipolul

”- Dacă mai merge și mai merge și-l mai ajunge încă o săgeată...Îl doare”, continuă Buddha

”- Cu siguranță, mai mult decât prima”, răspunde învățăcelul.

”-Ai dreptate, i-a răspuns Buddha. Dacă prima săgeată ne-a luat prin surprindere și durerea a fost mai scurtă. Cea de-a doua putea să fie evitată, ne-am provocat singuri un rău inutil”.

 Ce-a vrut să spună Iluminatul? Cu Răul ne putem oricând întâlni, nu există nicio modalitate prin care să ne ferim. Dar suferința de după este opțională. O putem evita pentru că un lucru consumat nu-l putem elimina prin gândurile și prin tristețea noastră.