Flux și reflux

Un spațiu al liniștii e intact, soarele se ascunde în noapte,

 o clipă magică e suspendată, încă, în așteptare,

 cu picioarele goale m-am plimbat prin timp

 și în palma grădinii

 mi- a răsărit trandafirul dimineții.

 În inima furtunii devastatoare ieși din tipare,

 fericirea te surprinde, vorbim unii cu alții, 

 te joci cu roluri diferite, le inversezi,

 te așezi și privești în perspectivă, 

 în timp ce visele

 zboară în haos,

 împrăștiate peste tot

 răspunsul se naște din adânc,

 o șoaptă, o chemare

 abia se-aude: “ Lliniștește-te,

 toate au o intenție,

 chiar dacă nu o vei cunoaște vreodată.”

 Un vis de rouă te surprinde, din ochii tăi se întoarce,

 lași lumea în urmă, gândurile s-au emis deja,

 corpurile s-au mișcat deja,

 cuvintele s-au vorbit deja,

 sunetele s-au auzit deja,

 acest flux s-a produs deja,

 dar te însoțește,

 se răsucește până

 se desprinde și ultima legătură.

18 august 2018

Irina Lucia Mihalca