Cinematografe din Bucureştii vechi

  • Cinematografe din vechiul Bucureşti I

    Cinematografe din vechiul Bucureşti I

    Sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec al XX-lea: primele proiecţii cinematografice

    Primele demonstraţii de cinematograf la Bucureşti au fost oferite gratuit trecătorilor indiferenţi în vitrina ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine. Puţin mai târziu, aceleaşi filme au fost proiectate în exterior, pe faţada casei Török din Piaţa Teatrului Naţional. Printre reclame luminoase, se intercalau primele filme scurte ale fraţilor Lumière, după cum povesteşte Constantin Beldie în cartea lui “Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti”. Se întâmpla la sfîrşitul lunii mai 1896.

    În ziarul Universul din 6 iulie 1896 la rubrica Spectacole găsim următorul anunţ: „În fiecare dimineaţă de la 10-12 şi după amniază de la 4-10 la Teatrul Hugo se ţin şedinţe cu <<Cinematograful >> d-lor Auguste şi Louise Lumiere din Lyon. Intrarea 1 leu. Erau opt ore de proiecţii zilnice de filme cu durata de un minut. Aceste anunţuri, pentru reclama filmelor de la Teatrul Hugo, se repetă în ziarul Universul pe perioada întregii veri, ca mai apoi la sfârşitul lunii august, proiecţiile să fie reluate în sala „L’Indépendance Roumaine”, cu program zilnic de seară de la ora 8 la 11. Intrarea era 1 leu/persoană şi 50 bani/copil.

    După doi ani de proiecţii, filmul îşi consumă spectatorii şi în ziarul „L’Indépendance Roumaine” din 16 martie 1898 se anunţă finalul experimentului: „De vânzare un cinematograf Lumière cu 12 vederi, dintre care 6 din ţară şi 6 din străinătate, echipat pentru a lua vederi noi”.

    Urmează o perioadă de circa patru ani în care nu mai găsim alte informaţii despre alte proiecţii de filme în săli de teatru din Bucureşti; probabil că filmul a mai fost prezent numai la bâlciuri şi în pauzele spectacolelor de circ (filmul se intercala între un număr de lupte greco-romane şi unul de cai dresaţi).

    Primii întreprinzători din domeniul filmului, menţionaţi în documente, sunt: Domnul Oser, “demonstratorul” Kuperman şi “distinsul electrician A.C.Bottez”. În 1902, sala Circului Sidoli ce funcţiona în Piaţa Brâncoveanu de pe Calea Victoriei (aflată pe locul unde se v-a construi Palatul Poştelor, astăzi Muzeul de Istorie), va fi închiriată de Compania Cinematografului Oser şi va deveni o sală unde se vor proiecta filme.

  • Filmul începe să câştige din ce în ce mai multi spectatori şi asfel încep să apară sălile improvizate destinate proiecţiilor de filme, şi mai apoi adevăratele săli de cinema.

    Primele cinematografe
    În anul 1905, găsim menţionat într-un program primul cinematograf permanent din Bucureşti: este vorba de Cinematograful Oser, care se afla  mai sus de sala Teatrului Eforie pe Bld.Elisabeta. Aici rulau “filme picante, destinate numai pentru domni şi doamne”.

    Aceeaşi companie cinematografică  o găsim prezentând filme şi în sala Cinema Edison, pe str.Doamnei  colţ cu str.Academiei, pe locul unde mai târziu va fi Grădina Blanduziei.

    În acea perioadă, Oser era în concurenţă cu Casa Pathé Frères, care avea două săli: pe str.Lipscani - Cinema Pathé Palace (numit după Charles Pathé, propietarul francez de difuzare a filmelor) şi sala din Palatul Eforie, de pe Bld.Elisabeta.

    Cele mai importante hoteluri ale vremii aveau săli unde se proiectau filme: Hotel France, Hotel Bulevard, Hotel Frascatti, Hotel Roma, etc.

    Un alt cinema stabil din Bucureşti s-a aflat lângă Pasajul Imobiliaria, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Palatul Telefonelor; se numea Cinema Select, era deschis din 1908 şi era, la vremea respectivă, cel mai elegant cinema din Capitală.

    Pe str.Doamnei, se construia în anul 1909 cinematograful Cinema Volta. Se afla pe locul unde mai târziu va exista magazinul Trei Ursuleţi şi o parte din Grădina Blanduzei (fosta Grădină Edison). Cinema Volta avea trei categorii de locuri: stalul I, in fundul sălii - cele mai scumpe locuri, întrucât se spunea că de departe se vede cel mai bine; stalul al II-lea, la mijlocul sălii, despărţit de o bară îmbracătă în catifea  roşie de stalul al III-lea, cel mai ieftin, frecventat de şcolari, soldăţime, şi golănime. În pauzele dintre proiecţii, băieti neîngrijiţi, purtând pe umeri tăvi, vindeau napolitane sau pahare cu apă rece. Pe pereţii cinematografului se aflau afişe de atenţionare: “Nu mâncaţi seminţe, că mâncaţi bătaie!”. O pianistă, în timpul proiecţiei filmului, executa la pianul dezacordat, marşuri, valsuri, polci… după cum era acţiunea filmului.

    autor: Valentin Partenie

http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/ifr~cinematografe-din-vechiul-bucu...

Știri Atheneum: