*acest frumos blestem

*acest frumos blestem

*acest frumos blestem

De ce viaţa ta hîrtiei albe se vinde
mereu?(Daniel Corbu)

dar cât mă doare singurătatea asta
în criză de idei într-un spaţiu isteric
în care tot ce poţi face este să dormi
şi să visezi că eşti Lazăr
refuzând învierea
ah, versul, acest frumos blestem înnebunind poeţii
ah, muza, amazoană lăsându-şi sânul
să crească o-cro-ti-tor peste obrazul tău
când ţi se zbate ochiul a primejdie
ah, copiii pământului deschizându-şi
miriade de guri cu dinţi de lapte
amestecat cu sânge
ah, privirile de vin roşu ale singurătăţii
sfidând absolutul
construind piramide din blocuri de ceaţă
ah, versul, acest frumos blestem înnebunind poeţii
piscuri pe care zăpezile cuvintelor nu se topesc niciodată
ape răzvrătite de propria curgere
întorcându-se în propriul izvor
secătuit de dor
priveşte-mi linia vieţii
Caron se plimbă pe marele canal al Veneţiei
lacrimi fără lacrimi suntem doar nişte bulgări
aşteptând rostogolirea
suntem doar nişte cifre
aşteptând cineva să ne-adune
pentru a ne re-duce la unul
suntem doar nişte fire de cânepă
într-un război de ţesut
şi mă repet şi de ce mă repet repetând repetiţiile
pentru nişte metri pătraţi de viaţă eternă
cu gura plină de ţărână
dintre toţi regii lumii un singur rege a stăpânit cerul
şi mă-ntreb de ce tocmai mie mi-e dat
să fiu regele deşertăciunii

Cenaclu Literar: