Ionuț CARAGEA

Poezie

*nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,
am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,
am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,
am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am şi stropii grei de ploaie picurându-mi rar pe umăr.

Cenaclu Literar: 

Ah, viaţă...

ah, viaţă, oamenii sunt tot mai departe de mine
şi mă ridic zi de zi pe un piedestal de cuvinte
privind mai de sus, tot mai de sus
ceea ce-am fost şi nu voi mai fi

dorinţele mele se îndeplinesc
cu preţul pe care nu l-am ştiut
şi numai menirea de a duce la capăt ofranda
propriului suflet
mă lasă să respir
şi numele meu, da, numele meu
nu-l mai pot ţine-n frâu
mi-a luat-o lacom înainte
cucerind redute, înalte redute

Cenaclu Literar: 

Coleţionarul poemelor de unică folosinţă

aş fi vrut ca Dumnezeu să fie măcar o dată om
şi să petreacă ceva timp şi cu mine
să ne întâlnim într-o bună zi pe stradă
el să mă bată cu palma pe umăr
ce faci prietene?
apoi să fumăm o mahoarcă
să bem un pahar
să stăm de vorbă cu orele
despre femei
să cădem beţi pe sub mese
el poate să se prefacă
apoi dimineaţa să mâncăm o ciorbă de burtă
acrită cu oţet
la nota de plată
să fie totul trecut în contul lui
cu promisiunea unei rugăciuni de mulţumire
şi în clipa de pe urmă
să ne dăm mâinile bărbăteşte

Cenaclu Literar: 

Rendez-vous pe falezele eternităţii

bărbatul din tine se iubeşte cu femeia din mine
s-au spus multe poveşti despre cei ce ne locuiesc
dintotdeauna fără să spună nimic
bărbatul din tine se-mbată adesea scrie poeme filosofează
fumează opium înnebuneşte caută caută
o ieşire uneori o mulatră
femeia din mine iubeşte ploile
e plecată de-o viaţă la cules de îngeri şi tot
cu mâinile goale
îşi acoperă sânii...

mi-am petrecut o viaţă prin elegiile morţii
îndrăgostit de litanii satanice
de corbi de ospicii de plumb
de mucegaiul florilor

Cenaclu Literar: 

Dreptul la nemurire

dreptul la nemurire începe cu numele mic

pe lume un Om s-a născut, în Cer nemurirea aşteaptă
ca numele Omului - mic - s-apuce pe calea cea dreaptă

dreptul la nemurire începe cu prima durere

pe lume un Om s-a rănit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca Rana să doară adânc şi Crezul - mai sus cu o treaptă

dreptul la nemurire începe cu prima iubire

pe lume un Om a iubit, în Cer nemurirea aşteaptă
ca toate cuvintele lui să fie o singură Faptă.

dreptul la nemurire începe cu prima poezie

Cenaclu Literar: 

Să credem cu toţii-n minunile lumii

să credem cu toţii-n minunile lumii
în prime majore, în nunţi fastuoase
în jocuri cu cifre mereu norocoase
pomana din ceruri să cadă, să cadă
să facă nebunii cu regii rocadă

să plângă degeaba preasfânta icoană
când frica de viaţă ne pune pe goană
când moartea ne-arată o singură cale :
spre cruce se merge-n picioarele goale

şi stăm picior peste picior
genunchii-s slabi şi tot ne dor
şi stăm cu pumnii strânşi în sus
ameninţându-l pe Iisus

Cenaclu Literar: 

Soarta poeţilor

nu credeţi că poate acum e momentul
să-i cerem iubirii şi devotamentul?
nu credeţi că astăzi cuvântă profeţii?
cu cine se luptă întruna poeţii?

cu umbre, cu demoni, cu muze parşive
cu versuri în sânge şi lacrimi tardive
cu vise cumplite-n secundele care
idilele nopţii ne sunt mai precare

cu gesturi mocnite-nainte de vreme
cu divinitatea uitând să ne cheme
cu lumea grăbită rămasă perplexă
în faţa gândirii atât de complexă

Cenaclu Literar: 

Autoportret cu ochii închişi

odată cu oamenii mor şi ideile măreţe
moare şi gloria lumii
vanitatea rămâne o zdreanţă
cu care orbii se şterg de lacrimi

ce fericit sunt când vine o poezie
aşa ca un înger ce-şi caută aripile
printre cuvintele mele

aşa ca o doamnă tăcută şi frumoasă
iubindu-mă departe de ochii lumii

aşa ca între două vieţi ca între două
pete de sânge ca între două şoapte
ca între două vise

aşa ca într-un autoportret
cu ochii închişi

Cenaclu Literar: 

Rătăcit prin subteranele minţii

îţi voi zice în cât mai puţine păsări posibil
cât de negru e cerul spre care privesc
îţi voi zice cum îmi trece-amintirea prin faţă
ca o pisică neagră şi scuip
şi fac trei paşi înapoi
îţi voi zice cum se deposedează iubirea de arme
şi cum veşnicia este doar o afacere cu fântâni
în care se spală banii murdari
îţi voi zice cum a intrat un fir de nisip
în ochii timpului şi cum a lăcrimat pe ascuns
îţi voi zice cum cei mai buni prieteni
vin în vizită cel mai puţin
îţi voi zice cum prin subteranele minţii

Cenaclu Literar: 

Analfabetism literar

Analfabetism literar (veni, vidi, vici)

activiştii anulează
arta aristocraţiei
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
başca boşii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

cabalinele cadâne
cerşesc calme comentarii
crapă capetele care
cârcotesc condamnatoriu

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Ionuț CARAGEA