Genus irritabile vatum

Genus irritabile vatum

prima mea naştere a fost cu voia mea
urlam acestei lumi care urma să mă înveţe să sufăr
că limba mea are două tăişuri
şi-am dat de ştire duşmancei mele de moarte
şi primul meu urlet a fost cel mai cumplit
cât toată tăcerea pe care urma să o urlu
la a doua mea naştere
când urletul meu amuţit de atâta urlet
m-a învăţat să urlu în mine
din toate celulele mele să izbucnească
un urlet tăcut
m-am născut poet fără voia mea
se întrebau toţi de unde ştiu atâtea lucruri
de unde le scot de parcă aş fi un inventator
un prestidigitator o fabrică de idei de concepte
eram posedat de urletul meu tăcut
ca o tăcere urlândă ca liniştea pietrei în jar
aveam atâta căldură latentă atâta iubire
care mă rodea ca un cancer
mi s-a reproşat că gândesc prea mult
că sunt preaplin de mine că mă cred genial
eu exist prin toate formele subzidirii mele
n-am nevoie de ceilalţi
pentru a înălţa biserici creştine în mine
n-am nevoie de alţi dumnezei care să mă-nveţe
să respir acelaşi aer să vorbesc aceeaşi limbă
cu două tăişuri poate că tot ce doresc este să găsesc
femeia aceea sălbatic de frumoasă
posedată de un urlet tăcut

Cenaclu Literar: