Lectura interzisă

Lectura interzisă

Încă de când eram în ţară, aşezaţi vremelnic sub teroarea comunistă care ne trata, paradoxal, ca pe fiinţe asexuate deşi aveam plan la făcut copii, ţara în care cuvântul ‚sex' era tabu, considerat o decadenţa capitalistă, încă de pe atunci auzisem de Kama Sutra, carte ce n-ar fi putut fi publicată nici măcar în vremea deschiderii de după 1968. Mi-am imaginat-o totdeauna ca fiind o carte licenţioasă, conţinând trivialităţi şi desene prea explicite care ne pot răni pudoarea. Era vremea când tot românul citea sub plapumă o „carte" pornografică, dactilografiată şi multiplicată la copiator numită ‚Pisica în cizme', cea mai stupidă şi grotească lectură de gen.

Acum o lună am primit cadou un exemplar de lux al unei cărţi numită The Concise Kama Sutra de Anne Johnson, după traducerea originală a renumitului orientalist din secolul XIX, sir Richard Burton. Cartea este publicată în anul 2000 la editura Hamlyn şi  tipărită în China pe hârtie de o excelentă calitate şi cu ilustraţii reproducând miniaturi, stampe şi picturi aflate în mari muzee din Anglia, India şi în colecţii particulare.

În primul rând, cartea de care vă vorbesc constituie o desfătare estetică, fiind de fapt o combinaţie interesantă între un album de artă şi carte pur şi simplu, o lectură ce m-a umplut de încântare.

Originile acestei cărţi sunt pierdute în negura timpului şi cel căruia i se atribuie forma actuală a cărţii este înţeleptul hindus Mallinaga Vatsyayana, care a compilat scrieri mai vechi de două milenii; să ne amintim că în acea vreme noi românii nici nu existam ca naţie, ce să mai vorbim de alfabet sau scriere. Cartea este percepută greşit ca fiind un manual de făcut sex, un şir de poze conţinând poziţii explicitate de comentarii cu conţinut pornografic. Depăşind prejudecăţile, trebuie să vedem în această lectură erotică mult mai mult decât atât: un compendiu despre societatea, cultura, politica, economia, filosofia şi morala indiană antică. Kama Sutra se constituie astfel într-un util vehicul care ne poartă înapoi în timp şi ne lasă să aruncăm o privire în interiorul unei civilizaţii strălucitoare, acum decăzută.

Numele Kama Sutra în traducere înseamnă Ştiinţa Dragostei şi constituie un ghid de etichetă socială şi sexuală pentru castele superioare din India antică. Autorul versiunii consacrate, Vatsyayana, a trăit în secolul patru în oraşul Pataliputra şi a folosit surse din vasta erotologie hindu pentru a scrie Kama Sutra, surse ce deja existau la începutul primului secol. Interesant este că autorul afirma că a verificat personal toate practicile descrise în carte şi totul este o sumarizare inclusiv a experienţei personale.

Cuvântul ‚sutra' reprezintă o definiţie scrisă într-o formă condensată şi versificată, care defineşte în cel mai succint mod posibil un principiu sau o afirmaţie. În India, sutra era preferată în toate domeniile tehnice deoarece scrisul nu era larg răspândit şi învăţatul se baza pe memorizare. Era mai uşor să memorezi o definiţie după care urma explicaţia lămuritoare a profesorului. Toate lucrările importante în sanscrită: logica, gramatica şi filozofia au fost scrise în sutre. Deci din acest punct de vedere putem considera Kama Sutra ca fiind o lucrare ştiinţifică.

Să vă spun acum câteva cuvinte despre Sir Richard Burton. Acest mare orientalist, explorator, antropolog şi lingvist a tradus prima oară în limba engleză Kama Sutra în anul 1883, şocând şi scandalizând întreaga societate. Abia în anul 1960 a fost republicată, apariţia cărţii fiind considerată la vremea respectivă ca unul din marile evenimente literare ale secolului. Traducerile sale mai conţin Arabian Nights şi The Perfumed Garden, fiind mereu în pericol de a fi condamnat conform Obscene Publication Act de la 1857. Sir Burton vorbea 25 de limbi şi multe dialecte, călătorind în toată lumea.

Şi acum o să vă las să aruncaţi o privire asupra conţinutului acestei cărţi, traducându-vă câteva pasaje.

În capitolul care se numeşte „O viaţă armonioasă", este făcută o periodizare a vieţii omeneşti, periodizare împărţită în treietape. Prima perioadă este copilăria, considerată ca vremea acumulărilor de cunoştinţe, şi care durează până la vârsta de 16 ani. În copilărie omul trebuie să înveţe să citească, să socotească, să abordeze ştiinţele pe care trebuie să le deprindă cu învăţaţi vestiţi. În această perioadă el trebuie să rămână cast. A doua perioadă este maturitatea, când trebuie practicate Artha (acumulare de bogăţii, aur, vite, mobile, haine şi prieteni) şi Karma (învăţarea artei dragostei, erotismului şi a conştientizării celor cinci simţuri, toate deprinse cu ajutorul Kama Sutrei). În final este bătrâneţea, care trebuie dedicată Dharmei - practicarea virtuţii, a spiritualităţii şi a sacrificiului ritual, aşa cum îndeamnă scrierile sfinte. Este interesant cum la capitolul bogăţii sunt trecuţi prietenii, precum şi faptul că doar maturitatea permite o viaţă activă sexual. Copilăria şi bătrâneţea sunt considerate teritoriul castităţii - lucru ce nu mai este luat în considerare de către civilizaţia modernă. Se mai spune deasemenea că neglijarea unuia dintre aspectele vieţii (bogăţia, dragostea şi virtutea) sau concentrarea în exces pe un singur domeniu, va determina apariţia unui dezechilibru care va ruina armonia întregii vieţi. Erotismul este considerat deasemnea ca fiind esenţial pentru supravieţuire, la fel ca hrana, şi trebuie luat foarte în serios. De aceea se recomandă lecturarea acestei cărţi şi aplicarea învăţăturilor ei.

O mare importanţă se acordă igienei. Astfel, o toaletă elaborată începe cu spălarea dinţilor cu ingrediente speciale şi plăcut mirositoare, aplicarea de unguente şi parfumuri pe întreg corpul, machiajul ochilor şi a gurii (inclusiv bărbaţii!). Apoi se mesteca betel pentru a lăsa o aromă plăcută gurii. Corpul trebuia îmbăiat în fiecare zi - în special înainte de masă - masat la fiecare două zile, şi săpunit la fiecare trei zile. La patru zile barba şi mustaţa se aranjează în trei puncte; la cinci sau zece zile se îndepărtează tot părul de pe corp, inclusiv cel pubian, lăsând locul liber pentru activitatea sexuală. Totul trebuia făcut regulat şi evident că toate aceste sfaturi se potrivesc castelor superioare ce aveau şi timp şi resurse din belşug - cartea fiind dealtfel adresată acestora şi nu oamenilor simpli.

Un alt lucru interesant este modul cum era privită femeia în societatea indiană. De fapt şi în zilele noastre căsătoriile sunt aranjate de părinţi şi arareori vom întâlni căsătorii ‚aleatoare' lăsate la voia întâmplării, ca în civilizaţia occidentală.

Iată cum decurgea peţitul: „părinţii iubitori care au o fată unică, vor avea grijă de viitorul îndestulat şi fericit al acesteia, întâmpinând cu prietenie şi căldură orice vizitator al casei lor. Acest lucru se aplică tuturor pretendenţilor ce vin îmbrăcaţi potrivit pentru ceremonie şi au urmat toate ritualurile ce aduc noroc. Ei vor fi acompaniaţi de prieteni şi rude pentru a-şi exprima dorinţa de căsătorie. Dacă fata este adormită sau supărată, sau dacă a plecat ori e promisă altcuiva, ea nu este în postura de a fi măritată. Apoi, după ce se asigură că fata este îmbrăcată frumos şi arată cât mai atractiv posibil - pentru că ea este mai degrabă o marfă ce trebuie expusă şi privită într-o lumină cât mai favorabilă de către eventualii cumpărători - părinţii fetei trebuie să folosească un pretext pentru a le face cunoştinţă. Totuşi trebuie ca întâlnirea să fie de scurtă durată şi să se atragă atenţia mai ales asupra bijuteriilor luxoase şi ornamentelor bogate pe care le poartă aceasta. Viitorul soţ nu trebuie să o vadă mai mult decât în momentul în care îi este  dată de soţie."

Femeia marfă - de vânzare ca orice lucru, mai mult decât o fiinţă omenească, pare destul de intrigant, mai ales nouă, celor ce trăim într-o societate în care afirmaţiile sexiste stârnesc pasiuni şi egalitatea sexelor este fluturată permanent mai mult ca o ameninţare decât ca o realitate. Totuşi, să nu ne închipuim că femeia indiană era profund nefericită, mai ales dacă soţul era un om instruit care se iniţiase în învăţăturile oferite cu generozitate de Kama Sutra.

În capitolul „Femeia măritată", cartea spune că soţul ei trebuie să fie cu trei ani mai în vârstă (cel puţin) şi să aibă aceeaşi poziţie socială cu a ei, egalitatea socială fiind o condiţie esenţială pentru un mariaj fericit. Se mai spune deasemenea că cel care şi-a pierdut poziţia socială sau călătoreşte mult este nedemn de a fi căsătorit. Iată un pasaj din acest capitol:

„Soţia trebuie să îi întâmpine pe prietenii soţului ei cu ghirlande de flori, beţişoare parfumate şi betel. Trebuie să fie supusă şi respectuoasă cu rudele acestuia şi să ţină casa. Trebuie să cumpere ieftin: bambus, piele, ustensile de fier şi cupru, trebuie să cumpere ulei, sare şi mirodenii, pe cele rare ţinându-le în borcane ascunse. Soţia are datoria să-şi limiteze cheltuielile, să calculeze venitul anual şi să ţină socoteala la tot ce a cheltuit. În acelaşi timp trebuie să se ţină ocupată tot timpul cu treburi: să facă unt din laptele rămas, să facă melasă şi ulei, să toarcă bumbac şi să facă stofe din fire, să pună deoparte grâul, orezul şi cărbunele de refolosit. Nu trebuie să râdă prea tare, lucru ce poate fi vulgar, şi nu trebuie să fie prea ahtiată după jocuri şi amuzamente. O soţie virtuoasă se va conforma fiecărei dorinţe a soţului său. Cu aprobarea soţului ea va avea grijă de casă, va curăţa hainele, va curăţa casa, va face aranjamentele florale, va curăţa podelele şi se va aranja pentru a fi atractivă în orice moment al zilei. Trebuie să evite contactul cu cerşetorii, femeile budiste, femeile necredincioase soţilor lor, ghicitoarele şi vrăjitoarele.

O soţie bună prepară mâncărurile şi băuturile care ştie că îi plac soţului ei şi când îi aude vocea afară, trebuie să îi ureze bun-venit acasă, totdeauna zâmbind, radioasă, elegantă şi purtând toate bijuteriile, folosind cuvintele ‚Care sunt poruncile tale?' - pregătindu-se să se supună dorinţelor lui. Ea trebuie să observe şi cel mai mic semn din care să ghicească ceea ce soţul ei şi-ar dori. După ce trimite servitorii din încăpere iar ei rămân singuri, trebuie să se prosterneze la picioarele soţului.

Soţia trebuie să se culce după ce adoarme soţul şi să se scoale înaintea lui."

Cred că acest pasaj a făcut mare plăcere cititorului şi mai puţină cititoarei; aceasta trebuie să se bucure totuşi că trăieşte într-o societate în care feminismul ne-a eliberat, în vreme ce bărbaţii au rămas doar cu regretul că nu se pot reîntoarce în acele vremi, când virtutea - în cazul soţiilor - însemna de fapt obedienţă totală. Democraţia apare neaşteptat într-un loc inedit, după cum scrie autorul: „Când o femeie şi un bărbat se unesc pentru acelaşi scop, care este căutarea plăcerii, este greşit să se considere că această plăcere este obţinută în mod diferit. Bărbaţii şi femeile sunt la fel, fiinţe umane egale, deci şi plăcerea lor este asemenea. Nu este nici o diferenţă în ceea ce priveşte scopul doar privind calea prin care se atinge."

Nu este nici un secret faptul că în Kama Sutra sunt prezentate cele 64 de doctrine ale plăcerii, tehnici sexuale, atâta vreme cât existenţa a trei categorii de fiecare parte (bărbaţi şi femei) face posibilă unirea unor dimensiuni mai mult sau mai puţin nepotrivite. La bărbaţi sunt Calul, Taurul şi Cerbul, iar în cazul femeilor Elefantul, Iepurele şi Iapa. Cred că denumirile sunt suficient de sugestive şi o să vă prezint doar cele mai potrivite uniuni: Iepurele şi Cerbul, Taurul şi Iapa, Calul şi Elefantul.

În lumea occidentală, religia a introdus falsa pudoare şi o negare a naturii umane prin promovarea ascetismului ca formă supremă de  elevare spirituală. Nu sunt de acord nici cu extrema opusă, Tantra Yoga, ce permite o ridicare în plan spiritual prin transmutarea energiilor sexuale. Ar trebui să privim actul sexual eliberaţi de prejudecăţi, tratându-l pur şi simplu ca pe o activitate firească, perfect naturală - dar promovând totuşi calitatea şi nu cantitatea. Am înlocuit treptat „a face dragoste" cu sintagma „a face sex", considerând dragostea ca un accesoriu inutil, acesta fiind de fapt natura păcatului nostru: absenţa dragostei, şi nu actul sexual în sine. În fond, dacă Dumnezeu ar fi fost împotriva acestui aşa zis „păcat", ne-ar fi creat asexuaţi, eliberaţi de dorinţe „perverse". În zilele noastre, performanţa sexuală este îmbunătăţită de faimoasa pastilă albastră sau de proceduri chirurgicale, dar ce mi se pare hilar e că, în vreme ce tehnica ne pune la îndemână un computer ultraperformant, noi folosim tot un sistem de operare plin de erori şi care ne lasă gustul amar al clientului nesatisfăcut. Kama Sutra ne ajută să rescriem programul, să redescoperim pe celălalt şi mai ales, pătrunzând într-o altă civilizaţie, să intrăm de fapt în vastul teritoriu al umanităţii, redefinind dragostea.

Vă invit să citiţi această carte, o lectură  atât de sinceră şi lipsită de vulgaritate. În încheiere o să vă redau un singur pasaj în traducerea originală a lui Sir Richard Burton, ce vă prezintă o alternativă la chirurgia contemporană:

„When a men wishes to enlarge his lingam, he should rub it with the bristles of certain insects that live in trees, and then, after rubbing it for ten nights with oils, he should again rub it with the bristles as before. By continuing to do this, a swelling will be gradually produced in the lingam. Then lie on a bed and let the lingam hang through a hole in the bed. The swelling is permanent and lasts for life."

Aş putea trece pasajul de mai sus la categoria ‚don't try this at home', dar îndemnul meu este singular şi se opreşte aici. Vă las plăcerea să descoperiţi ca cititori restul acestei cărţi.

Kama Sutra în varianta Annei Johnson şi a editurii Hamlyn, este o carte demnă de a fi aşezată în orice bibliotecă şi mai ales, o carte demnă de a fi citită.   

Angela Daniela ŢAPU