pietrele umbrei

Venetia, San Marco, Eu

citeam Cartea dintr-un singur solstiţiu
livizi în straie de alge pe ţărmul lagunei înfometate
privind reîntoarcerea marilor naufragiaţi

partea de umbră din noi se primenea
prin grădini de migdali interzise
lasă cămaşa de înger la talpa casei
să se ridice nevolniciei mînăstire

auzeam molima celor uitaţi sub lespedea apelor
cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului
să ni le sfîşie clopotele pînă la ziuă

va începe desprinderea de lucrurile
cusute dincolo sub retină spuneai
de vuietul amar al deşertului
celui îngropat vremelnic prin tine
şi te credeam

azi
de pietrele umbrei
din care lumina respir
mă dezic

Venetia, MN, 2006