Sunt zile cand plang...ploi.Voi, vise
cu pleope ametite de marei,
vertijuri de gand calator,lasati-mi doar o clipa
sa ma desprind de zbor.
Sunt pulberea unei raze prelungi,
demiurgului lumina, si-mi caut inca umbra,
eternei dulci savori,licoarea ce preschimba
al mortii sunet surd, in cantecul de muze
ce-n suflet il aud.

Sunt lacrimi ce duc... nori,
Si-ncet aud cum soapte de ingeri,
pe la urechi mi- adie.
Sunt spatiul ce rasuna ,
al unei vechi ecou
transpir inca in bezna ,bobite de lumina
astept din nou sa mor,intr-un fecund
mormant...Sunt holda unei ploi!

Sunt suflet ce port...sori,
Departe de cuvinte am cautat lumini,
ametitoare raze ce-n suflet imi strecor
imagini nevisate...Am ratacit prelung
pe coama unei raze,pustietati de vis
am cutreierat cu lacrimi secerate,si-acum
sunt obosit... si caut doar un soare
lumina unui Sfant,
ce cantecul sa-mi poarte.Sunt visul unor flori
ce-si cauta gradina...

Sunt praf calator, dor
Ma-ntorc in abis,cu spatele umbrit,de vis
de amagiri,eternele intoarceri
imi dau acum, ocol
astept un ultim tren spre gara unei nopti
de unde doar ajuns,voi invia din nou,
calatoria razei,spre steaua ce-o asteapta
in miile de unde,
eternele visari...