Revista Atheneum

1 Cine sunteţi domnule Adrian Munteanu?

”Când Iacov a fost adus să se odihnească în Iosif și, astfel, soarele a fost unit cu luna, atunci a început o făurire de urmași, tatăl fiind Iosif. Căci acel râu curgător veșnic este cel care aduce roade pământului și din care generații sunt răspândite în lume. Iar soarele, chiar și când se apropie de lună, nu poate vedea vegetația fără ajutorul acelui  rang cunoscut  de Cel Drept (Tzaddik, înțelept).”

Zohar, II180A

”Zăvorăște, Grecia, în inima ta!”  aceste cuvinte au fost rostite cu două secole în urmă de poetul național al Greciei, Dionysios Solomos, atunci când Semiluna turcească se întindea peste Acropole și peste întreaga Peninsulă Balcanică. Sunt cuvinte simbol care fascinează și îndeamnă la meditație și la acțiune. ”Zăvorăște Grecia în inima ta” înseamnă să te identifici cu patria, să-i trăiești tristețile, bucuriile și aspirațiile.

”Interesant este cum funcționează învinovățirea ca armă în economia răului mundan. De vreme ce nimeni nu e perfect, tabăra binelui poate fi oricând atacată prin învinovățire. Aceasta poate fi reală sau imaginară (falsă) individuală ori colectivă, esențială ideologică) sau accidentală (atacuri ad hominem, calomnii, mutarea luptei în domenii străine ca cinstea, moralitatea etc.) țintită direct sau în rude, prieteni trecut. Recurgând la învinovățire, răul obligă binele să se dezvinovățească, să se apere.

A iubi, în plan spiritual înseamnă a recunoaște un alt suflet care vine în completarea sufletului nostru, ceva din afară care ne completează și ne prelungește făcând să iasă tot ce-i mai bun din noi. Iubirea este ecoul uman al iubirii lui Dumnezeu. Iubirea nu este o funcție în plus a corpului precum mâncatul, dormitul, respiratul, ea este un nutrient esențial pentru ane susține sufletul. Nu încetăm să iubim vechii prieteni atunci când apare altul, nu abandonăm un copil când îl avem pe al doilea.