În care Păcală duce o ladă

În care Păcală duce o ladă

Stătea într-o zi Păcală în târg, alături de un grup de hamali, doar-doar o face şi el vreun ban. Iată că se arată un negustor de-i mersese vestea de om hapsân şi maţe-fripte ce era. Ceilalţi hamali se traseră înapoi: se vedea că-l cunoşteau prea bine...
Taman la ţanc”, îşi zise Păcală în gând, păşind în faţă şi părând că nu bagă în seamă că ceilalţi încercau să-l oprească, trăgându-l de mânecă..

- Nevoie de un om tânăr şi vânjos, măria ta? îl întrebă el pe negusrtor. Îl cercetă negustorul pe sub sprâncene pe Păcală, încredinţându-se că-i străin.

- Da, cum să nu?! Uite, am aici o ladă cu ceva scumpeturi – veselă adusă tocmai de la Kitai! Nevoie am să fie duse acasă la mine.

- Prea bine, domnia ta. Le duc eu cât ai clipit din pleoapă!

- Stai să ne învoim mai întâi. Eu bani nu prea mai am, i-am dat pe toţi pe veselă. Dar o să-ţi dau trei sfaturi, să-ţi prindă bine în viaţă. Te-nvoieşti?

- Mă-nvoiesc, negustorule. Ce poate fi mai bun decât un sfat folositor? Iar tu îmi dai tocmai trei! Să mergem, dar...

Şi luă lada în spate.Porniră împreună spre casa negustorului. După o vreme, îl întrebă Păcală:

- Şi care zici că e prima povaţă?

- Apoi, fiul meu, dacă cineva ţi-o spune că e mai bine să fii flămând decât sătul, tu să nu-l crezi!

- Bre, bre, bun sfat! Chiar aşa, domnia ta, nu o să-l cred nici picat cu ceară!

Mai merseră, negustorul în faţă, Păcală în urmă lui, cam năduşit.

- Da’ care-ar fi a doua povaţă, negustorule?

- Apoi să ştii, dacă cineva ţi-o spune că mai bine e să fii sărac decât bogat, să nu cumva să-l crezi!

- Cum o să-l cred, luminăţia ta? Adevărat sfat părintesc mi-ai dat, îţi mulţumesc din suflet! Ştiam eu că o să ies mai bogat din munca asta pe care o fac pentru matale...

Se zărea deja casa negustorului, un adevărat palat, când Păcală îl întrebă, gâfâind de oboseală:

- Şi care ar fi al treilea sfat, preaînvăţate negustorule?

- Apoi, fiul meu, ultimul meu sfat, acum, la despărţire, este următorul: dacă ţi-o spune cineva că sunt mulţi prostălăi ca tine pe lumea asta, tu să nu cumva să-l crezi!
Şi izbucni negustorul în râs
- Bun sfat, luminăţia ta, zise Păcală, împiedicându-se pe loc drept şi dând cu lada de pământ.

- Ptiu, drace! se văicării Păcală. Uite că nu-ţi dusei lada până acasă, cum ne fu învoiala. Dar ca să nu fii în pagubă, uite că-ţi dau şi eu un sfat, negustorule: dacă cineva ţi-o spune că în ladă mai este vreun vas din Kitai întreg, matale să nu-l crezi nici mort!

Şi plecă Păcală în drumul lui, năduşit, dar vesel. Chiar şi fără gologani în chimir, ziua nu se arătase fără de folos...