Scrisoare de Acasă - Februarie 2007

Scrisoare de Acasă - Februarie 2007

11.12.2006

Dragii noştri,

 

Toamnă mai lungă ca-n acest an n-a mai fost în România de 500 de ani. Cum or fi stabilit specialiştii treaba asta nu ştim pentru că pe timpul lui Ştefan Cel Mare nu existau sisteme de măsuratori şi inregistrare a vremii ci numai a vremurilor. Este un bun prilej să facem plimbări lungi cu Max; păcat că din cauza ceţii este mâzgă şi i se-negresc lăbuţele.

Noi suntem în aşteptarea americanilor care ne-au ameninţat că vin în aprilie şi fac o bază la M. Kogălniceanu pentru 1500 de soldaţi, cu 36 milioane investiţii într-o locaţie numai a lor care va cuprinde locuinţe, locuri de distracţie, o capelă şi alte cele. Până atunci am tras o paradă de Ziua Natională, am născut un partid nou Liberal-Democrat )al lui Stolojan, desprins din PNL-ul lui Tăriceanu), avem un nou Secretar General al PSD )Corlăţeanu in locul lui Manivelă ales ieri in “Congresul” lor de o zi) şi nu se ştie dacă vom avea şi nişte alegeri anticipate, până la cele pentru Parlamentul European din Mai 2007. Aştept cu nerăbdare Revelionul acesta când concomitent cu intrarea în Noul An vom intra şi în U.E.

Parada de la Întâi Decembrie, spre deosebire de alţi ani, pe lângă defilarea forţelor terestre, navale şi aeriene, a cuprins şi un detaşament al forţelor subterane format din minerii ce au participat in 90, 91 şi 99 la Mineriade, cu echipamentul lor specific: cască cu lampă, cizme de cauciuc, şalopetă, toporaş, bâtă, furtun de cauciuc, lanţ, etc. El a fost supervizat de Ion Iliescu care, la sfârşit le-a mulţumit pentru participare şi le-a promis că până la moarte va fi Preşedinte Onorific al Minerilor )POM) – ales ieri la Congres. Ceremonia a fost deschisă de depunerea dosarelor la Monumentul Corupţilor Necunoscuţi de către cei ce au păşit in 2006 pragul DNA: Bombonel, Manivelă, Patriciu, etc. Parada s-a incheiat cu defilarea plutonului oamenilor de ordine formaţi din Zăbrăuţii din Ferentari, în frunte cu Vanghelie, împinşi de la spate de Gigi Becali în picioare pe Maybach-ul său, fluturând un steag ca şi cum ar uşui ciorile din faţă la vot. Gigi Becali a dat vreo 12 miliarde de lei pentru ca zăbrăuţii sa fie conectaţi la curent, dar ieri seară se încălzeau la focuri de tabară care-i adunaseră în mijlocul cartierului Ferentari, supăraţi că încă nu aveau curent. Aşa am început să intrăm în U.E. – cu manifestaţii spontane şi focuri de tabară…

De vreo trei zile, puşcăriile sunt frământate de protestele deţinuţilor care vor să aprobe Parlamentul mai repede eliberarea lor. Proiectul a fost înaintat de senatorul )fost PRM) Nati Meir şi trenează de vreo trei luni, fiind împotriva oricăror practici judiciare. O găselniţă ca asta nu putea fi scornită decât de un intrigant care vrea să bage zâzanie între români înainte de a intra în U.E. Mai bine Nati Meir ar fi susţinut raportul lui James Baker de a fi aduşi acasă pe pământurile lor cei 2.5 milioane de palestinieni care trăiesc de 50 de ani in tabere prin Liban, Siria sau Iordania. Dar asta e altă poveste.

Cu câteva zile în urmă a fost o dezbatere televizată organizată de revista “Lumea” cu tema “A fi român în U.E. “ Ea a fost sponsorizată de Gigi Becali, care s-a lăsat aşteptat cam o oră până a sosit cu Steaua de la Lyon. Era ceaţă şi nu putea ateriza )apropo - în Bucureşti ţiganii au început să bântuie cu Steaua prin tramvaie). Spiciul lui Becali în faţa cremei intelectualităţii române - scriitori, politologi, poeţi, istorici, ziarişti, participanţi la dezbatere, ne-a întors cu 30 de ani înapoi, când un cizmar ţinea lecţii de cultură intelectualilor. Nici unul dintre ei )şi erau acolo şi Giuraşcu şi Cristian Tudor Popescu şi Corneliu Vlad) nu a avut curajul să îi spună “Sutor ne supra crepidam”. I-au ascultat inepţiile cu smerenie, cu capetele plecate, măzgălind nişte hârtii. A fost penibil, mi-a fost ruşine şi am realizat că suntem un popor de căcat.

 28.12.2007

Astăzi ne-a ieşit şi nouă intabularea la apartament după 70 )şaptezeci) de zile de la depunerea dosarului. Drept mulţumire pentru serviciile “prompte”, i-am lăsat o felicitare fetei de la ghişeul “Relaţii cu Publicul”, pe care am scris:

 

Când Şeful tău s-o hotărâ să moară,

Să-l plimbi vreo şapte săptămâni pe-afară,

Şi-apoi să-i ţii siciriul la Casa Mortuară

Până-i înscrii mormântul în Cartea Funciară.

La mulţi ani!
Semnează: dosar 58718/18.X.2006

 
Fata a râs şi după două minute se auzeau şi cucoanele din biroul vecin razând cu poftă. Măcar pentru asta şi tot mi-am uşurat indignarea pentru serviciile deplorabile organizate de şeful lor.

 Ieri au venit Stelu si Viorica pe la noi. El îmi spunea ca şi cererea lui de ieşire la pensie aşteaptă decizia încă din Septembrie. M-a rugat sa compun şi pentru el un catren, dar nu ştiu de ce, mi-a pierit inspiraţia.

 02.01.07

 Atât înainte cât şi după focurile de artificii prilejuite de intrarea noastră in U.E., a funcţionat bine legea prin care s-a reglementat folosirea petardelor care an de an l-au înnebunit pe Max atunci când mergeam la plimbare şi tiribombiştii aruncau câte o pocnitoare în preajma noastră.

Imediat după Anul Nou a venit un vâj care i-a blocat pe petrecăreţi pe drumurile patriei. Şi acum se chinuie să iasă de pe unde au rămas înzăpeziţi. Noroc că vremea s-a încălzit din nou şi – zic meteorologii – abea în ultima decadă se va mai răci.

Şi cum din orice eveniment major cineva câştigă şi cineva pierde, aşteptăm să vedem cum vom trăi in U.E. De regulă, din jocul ăsta câştigă tot cel care are bani şi se mişcă mai repede; noi oricum nu ne aşteptăm să picăm în zona gheşeftarilor, ci în cea a păgubiţilor. Foarte mulţi încă nu au realizat ce înseamnă această trecere şi, după ce se vor trezi la realitate, deja jocurile vor fi fost făcute. Am auzit recent un comentariu din care rezulta că an de an graniţa Rusiei din Siberia este penetrată de circa un milion de chinezi şi indieni care în curând vor atinge cifra de 3 miliarde. Cei care ajung în Siberia nu mai pleacă. La fel şi malul dinspre Pacific al Americii de Nord. Şi la noi au fost aduse chinezoaice care lucrează în textile pe la Botoşani, Bacău etc., pe locurile libere lăsate de româncele ce au plecat la muncă cu fundul în sus )adică la cules de căpşuni – să nu mă înţelegeţi greşit!). Au rămas bărbaţii să le crească copiii cu bere şi vin autohton. Nu este exclus că atunci când veţi veni iar în vizită să găsiţi pe aici plin de copilaşi cu ochii oblici sau cafenii, aşa cum gaseşti în Beijing şi Mumbai.

În acelaşi timp, rrom-ânii cu cărţi de identitate în mână vor popula Vestul Europei pentru refacerea echilibrului demografic.  

 Cu drag,

Vili