Ministrul culturii şi cultelor, Adrian Iorgulescu, a acordat, Agenţiei ROMPRES, un interviu în care vorbeşte despre realizări, dar şi nerealizări în 2006, despre proiecte, despre cadrul legislativ în domeniu, despre retrocedări de palate şi răscumpărarea acestora, despre banii din cultură.

ROMPRES: Domnule ministru, anul 2006 a fost, în plan cultural, un an tumultuos din mai multe puncte de vedere: cu dispute, contradicţii, declaraţii acide. Aveţi satisfacţia unei împliniri în activitatea de administrator al culturii în România?

Adrian Iorgulescu: Disputele, uneori acide, sunt specifice unui mediu politic şi unor tipuri de raportări, câteodată exagerate, în perimetrul vieţii noastre de zi cu zi. Tonul polemic în sfera politicii este de înţeles. Uneori însă, prin contagiune, extensia lui în zonele culturii, ale artei, mi se pare exagerată. În ceea ce mă priveşte, am încercat să nu fiu în niciun fel excesiv în replicile pe care am fost nevoit, câteodată, să le dau. Poate pentru unii, asta face chiar deliciul politicii. Cred, însă, că este mai degrabă o lipsă de educaţie şi de civilizaţie.
Dacă iau lucrurile aşa cum sunt, în condiţiile unui an destul de dificil chiar din punct de vedere politic - iar ministrul este un om politic - atunci voi spune că sunt mulţumit. Dacă ar fi să mă raportez la ce aş fi vrut, la ce aş fi dorit să obţin în 2006, atunci voi spune că nu sunt atât de mulţumit pe cât aş fi vrut să fiu.

ROMPRES: În acest an, au existat proiecte de anvergură în cultură, cărora li s-a acordat prioritate. A existat o discrepanţă între asemenea programe de nivel internaţional sau naţional şi proiecte "de mai mici dimensiuni"?

Adrian Iorgulescu: Este şi firesc să fie aşa, pentru că în activitatea unui minister există atât domenii foarte importante şi foarte largi, cât şi domenii mai puţin importante. Pe de altă parte, proiectele care ne vin spre finanţare, spre avizare etc., prin natura lor, sunt mai extinse, de mai mari dimensiuni, sau mai mici. Într-adevăr, ne-am direcţionat pe probleme fundamentale ale culturii, pentru că ceea ce, în opinia mea, a lipsit şi lipseşte în continuare domeniului nostru este o infrastructură, la nivelul anului 2006. Am făcut eforturi foarte mari anul acesta să găsim resurse financiare enorme pentru a pune la punct, într-o oarecare măsură, în anul următor, această infrastructură deficitară - atât la nivelul culturii de elită, cât şi la nivelul culturii de masă. Mă refer la instituţiile culturale fundamentale ale ţării, dar şi la biblioteci săteşti sau cămine culturale.
De asemenea, ne-am direcţionat către îmbunătăţirea cadrului legislativ, pentru că avem probleme de natură instituţională. Ministerul Culturii şi Cultelor a fost cel care a finalizat primul dintre toate ministerele, şi să ştiţi că structura noastră este foarte stufoasă, proiectul descentralizării. Ne-am preocupat să realizăm şi un management mai performant şi mai eficient al unor instituţii importante din subordinea ministerului. Am schimbat cel puţin cinci-şase directori de instituţii importante şi rezultatele încep să se vadă.

ROMPRES: Aţi avut realizări, dar şi nerealizări. Este ora bilanţului.

Adrian Iorgulescu: Cred că sunt câteva lucruri foarte importante pe care le-am realizat şi le trec la capitolul marilor proiecte. Mă refer la proiectul deja câştigat, de 250 de milioane de euro, pe care ministerul l-a obţinut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru reabilitarea instituţiilor - monumente în principal, aflate în subordinea MCC. Este vorba de teatre, muzee, filarmonici, opere, biblioteci. Acest proiect extraordinar ne va permite, în următorii doi ani, să îmbunătăţim întreaga structură a acestor instituţii fundamentale pentru cultura naţională. Un alt proiect, la fel de important - şi financiar şi din punct de vedere al consecinţelor practice - este cel care va debuta la 1 ianuarie: îmbunătăţirea infrastructurii culturale în mediul rural, unde avem probleme imense. S-a obţinut o finanţare, prin efectul unui memorandum aprobat de guvern, de 100 de milioane de euro. Se ştie că în zona rurală a fost deteriorat aproape tot ce înseamnă instituţie culturală: fie cămine culturale, fie biblioteci, fie monumente de for public, biserici - unele dintre ele monumente. Am reformatat şi Legea aşezămintelor culturale în aşa fel încât să permitem o activitate susţinută, nu pur şi simplu să reparăm nişte sedii, ci să dăm un adevărat conţinut activităţii în acest spaţiu.
Din punctul meu de vedere, ceea ce desparte România, din păcate, de ţările Uniunii Europene este decalajul foarte mare între sat şi oraş. În oraşele României nu se trăieşte fundamental mai prost decât în cele occidentale: mă refer la nivelul de cultură şi de civilizaţie şi nu la alte aspecte, dar la sat este nenorocire. 45% dintre cetăţenii României trăiesc în acest mediu, deci este datoria statului român să investească foarte mult în zona rurală, unde, cel puţin din punct de vedere cultural, după cum vorbesc sondajele, suntem mai degrabă în Evul Mediu decât în secolul XXI.
La cele 100 de milioane de euro pe care le dă guvernul în 2007 şi în 2008, se adaugă şi fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene - 300 de milioane de euro. Astfel, vom avea 400 de milioane de euro pentru refacerea infrastructurii din mediul rural.
Un alt proiect drag mie, pe care aş dori să îl văd cât mai repede demarat, este cel legat de Sala Palatului, primul mall cultural multifuncţional polivalent din România. Am obţinut Sala Omnia, unde în primăvară vor demara lucrările pentru a o transforma în Operetă.
Ne-am ocupat de amplul Program 'Sibiu - Capitală culturală europeană 2007', ne-am implicat în acţiunile legate de Anul Francofoniei.
În ceea ce priveşte neajunsurile, recunosc faptul că nu m-am preocupat în măsura în care ar fi trebuit de soarta culturii vii, de promovarea valorilor culturii naţionale, atât în ţară cât şi peste hotare. Nu am avut, poate, nici resursa financiară şi nici resursa de energie, deşi am subvenţionat, practic, toate marile manifestări culturale în toate modalităţile lor de expresie, pe 2006. În 2007, ne vom preocupa în special pentru a face cultura noastră mai cunoscută peste hotare.

ROMPRES: Care au fost, în 2006, capitolele prioritare în ceea ce priveşte reforma în cultură?

Adrian Iorgulescu: S-au făcut paşi, exemplul fiind descentralizarea despre care am amintit şi care este o realitate. Avem, însă, probleme în legătură cu refuzul consiliilor judeţene, al primăriilor - autorităţilor locale - de a primi instituţiile pe care noi le dorim, cu bugetele aferente. Probabil, ţine şi de mentalitate. Am îmbunătăţit cadrul legislativ, având câteva reuşite notabile. Mă refer la modificarea Legii dreptului de autor prin ordonanţa 123, care este acum o lege europeană a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi pentru care am fost felicitaţi de reprezentanţii Uniunii Europene. Am promovat Legea cinematografiei - o lege modernă, o lege care ne permite să aducem bani în sistem, pentru noi producţii cinematografice. Amintesc aici şi Legea cultelor, care a trecut prin parlament acum câteva zile sau Legea concesiunii monumentelor - o lege la fel de importantă.

ROMPRES: Aţi propus pentru dezbatere publică şi proiectul Legii arhivelor. Care este soarta acesteia?

Adrian Iorgulescu: Legea arhivelor a fost refăcută de specialiştii noştri şi în mare măsură noi o considerăm o lege foarte bună. A fost finalizată acum vreo trei luni, am organizat şi o dezbatere publică pe marginea proiectului, dar, din păcate, cei de la Ministerul Administraţiei şi Internelor au o anumită reticenţă în legătură cu deschiderea arhivelor şi cu rolul pe care actuala structură de administrare a arhivelor o va avea în viitor. Nu vom face reformă morală în România dacă, pe de o parte, nu vom avea această lege a arhivelor, care să permită oricărui cetăţean accesul neîngrădit la Arhiva PCR, a UTC, la arhivele cultelor ş.a.m.d., şi, pe de altă parte, să finalizăm Legea lustraţiei. Pentru că se va face, între Legea arhivelor şi Legea lustraţiei, o corelare perfectă. Din păcate, Legea arhivelor este blocată la Ministerul de Interne, iar Legea lustraţiei este blocată în parlament.

ROMPRES: Unele acte normative propuse de minister au fost întâmpinate, uneori, de proteste. De ce protestează unele persoane sau unele grupuri de persoane tocmai atunci când, după cum spuneţi, se doreşte o lege conformă reglementărilor europene?

Adrian Iorgulescu: Poate că nu este momentul acum, înaintea Crăciunului, să vă spunem păsurile, dar nu am fost bălăcărit mai tare ca atunci când am anunţat proiectul Ordonanţei 123 a Legii drepturilor de autor şi până când a fost promovat în parlament. Mi s-a imputat că am interese, că am fost cândva preşedintele unei societăţi de gestiune colectivă ş.a.m.d. Mi s-a sugerat de mulţi oameni să renunţ la drepturile mele de autor, ca să nu împietez în vreun fel. Şi asta, pentru că am propus principiul negocierii între părţi. Deci, am scos mercurialul care apărea în legile precedente şi am spus următorul lucru: nu stabileşte statul raporturile procentuale, raporturile de plată între utilizator, pe de o parte, şi beneficiar, pe de altă parte. Am pus sistemul să producă, să negocieze. Mi-am asumat acest lucru. Mi s-a părut că este crucea pe care trebuie să o duc. Acum lucrurile s-au aşezat: oamenii negociază, li se pare normal. Am fost înjurat câteva luni şi în legătură cu faptul că am schimbat metodologia desfăşurării concursului la Centrul Naţional al Dansului. După aceea, s-a văzut că a fost un concurs absolut corect, absolut transparent şi a câştigat unul dintre cei care mă înjura cel mai tare în presă. La fel se întâmplă acum cu Legea cinematografiei: proteste, discuţii legate de privatizarea Regiei Autonome România Film. Reprezentanţii sindicatului au ajuns să-mi ceară să îl schimb pe secretarul de stat sau să schimb funcţionari din minister - mi se pare absolut intolerabil. Le-am explicat şi le voi explica până la urmă, cu toată buna credinţă, că nu vom avea niciodată distribuţie de film în România până nu vom face privatizarea regiei, care acum nu mai are capacitate financiară. Nu poate întreţine sălile de cinema, nu le poate administra, nu le poate îmbunătăţi din punct de vedere al performanţei. Singura variantă, şi toate ţările din fostul lagăr socialist au trecut prin acest lucru, este privatizarea lor.

ROMPRES: Aţi anunţat aducerea în ţară a cinci brăţări dacice sustrase din situl arheologic Sarmisegetuza Regia-Munţii Orăştiei şi expunerea lor, de Crăciun, la Muzeul Naţional de Istorie a României. Obiectele au fost furate şi vândute în străinătate în lipsa unei legi a patrimoniului, la momentul respectiv. Cum sunt păzite şantierele arheologice acum?

Adrian Iorgulescu: Nu absenţa Legii patrimoniului a dus la sustrageri, ci pur şi simplu goana după înavuţire şi furtul. Au făcut-o nişte infractori. Pe viitor, ar trebui să fie mai bine întărită paza. Există acolo pază, în Munţii Orăştiei, organizată de jandarmi. Dar în anii '90, îndeosebi la începutul anilor '90, şi până în '95-'96, acolo erau echipe de căutători de comori. Unii dintre ei, probabil, au şi fost lăsaţi mai în voie, cu aparatură specializată în detectarea metalelor. Acum, nu se mai întâmplă, nici nu se mai pune problema să se facă săpături neautorizate. Dar este foarte greu, în egală măsură, să asiguri paza unei zone foarte extinse, pentru că, totuşi, vorbim despre Munţii Orăştiei şi nu despre un perimetru de 100-200 de metri sau de un kilometru jumătate. Apoi, şi terenul este destul de accidentat.
Au fost în principiu 15 brăţări sustrase de acolo. Ştiu de la procuratură, şi o spun pentru prima dată, că ar exista în ţară încă patru-cinci brăţări la colecţionari români. Am descoperit cele cinci obiecte cu sprijinul Poliţiei Române, al procuraturii, cu sprijinul Interpolului. Este darul pe care MCC îl face românilor de sărbători. Sunt nişte piese extraordinare şi ca dimensiuni şi ca valoare artistică. Fiecare brăţară are o greutate între 800 şi 1,3 kilograme, deci sunt masive şi se pare că erau nu podoabe, aşa cum mulţi au crezut, ci obiecte de cult.

ROMPRES: MCC s-a implicat în proiectul "Centrul istoric" al Capitalei. Ce părere aveţi, ca ministru, despre tărăgănarea lucrărilor în zona respectivă?

Adrian Iorgulescu: S-au derulat, într-adevăr, nişte fonduri care s-au dat de la guvern prin MCC pentru realizarea studiilor de fezabilitate pentru două sau trei străzi din zona Lipscani. Din păcate, ministerul nu este partener la acest proiect. Lucrurile sunt foarte complicate, pentru că există în continuare probleme de proprietate, de retrocedări, iar mulţi locatari, chiar dacă nu au acte doveditoare, nu pot fi scoşi de acolo până nu li se dă undeva spaţiu de locuit. Cred că acel spaţiu care, din fericire, a scăpat nemodernizat de Ceauşescu, va deveni, dacă el se va face aşa cum trebuie, unul dintre locurile de mare atracţie turistică şi culturală din Bucureşti.

ROMPRES: Există dureroasa problemă Roşia Montană. În calitatea dumneavoastră de om de cultură, dar şi de membru al guvernului Tăriceanu, ce credeţi despre Roşia Montană? Câştigă statul român în urma acestui program atât de discutat?

Adrian Iorgulescu: Îmi este greu să mă pronunţ. Nu-mi dau seama care este dimensiunea câştigurilor materiale. Deocamdată, vorbim despre nişte mari câştiguri materiale fără să ştim. Personal, nu cunosc ce ar însemna asta pentru statutul român. Dacă vorbim despre câştiguri spirituale, atunci sigur că ne gândim la faptul că va trebui să se găsească o modalitate de conservare a acelor vestigii, care aparţin Antichitităţii. Se ştie că acolo s-au descoperit anumite obiecte din vremea ocupaţiei romane, anumite galerii - probabil se căuta aur în zonă - şi acestea se găsesc într-o relativă stare de conservare. Nu trebuie distrus acest patrimoniu, pentru că aparţine patrimoniului nostru cultural. Nu am nicio îndoială asupra acestui lucru. Acolo, însă, este o problemă de mediu.

ROMPRES: Domnule ministru, este greu să administrezi banul public?

Adrian Iorgulescu: Am să vă dau un răspuns foarte scurt: infinit mai greu decât banul privat.

ROMPRES: În ce măsură MCC acordă atenţie iniţiativei parteneriatului public-privat?

Adrian Iorgulescu: Multe dintre proiectele pe care le-am derulat sunt rezultatul acestui parteneriat. Oamenii au început să înţeleagă că şi cultura este un spaţiu al investiţiei. Din păcate, la noi încă nu este clar acest lucru: un ban investit în cultură poate aduce bani. În SUA, de pildă, există industria divertismentului, industria spectacolului, care a depăşit industria construcţiilor de automobile, ceea ce este extraordinar.

ROMPRES: Poate avea un rol, aici, şi Legea sponsorizării?

Adrian Iorgulescu: Cu siguranţă, dar şi alte acte normative. Vă spuneam despre Legea concesionării monumentelor, despre alte tipuri de parteneriat.

ROMPRES: Branul şi Peleşul sunt două mari obiective care fac obiectul retrocedării. Care este situaţia actuală? Ce se întâmplă cu castelul Bran?

Adrian Iorgulescu: Aş vrea să amintesc aici şi de retrocedarea Palatului Brukenthal, de faptul că am dus cele 19 tablouri, confiscate de comunişti, înapoi la Muzeul Brukenthal. Branul l-am retrocedat, dar nu am primit până în momentul de faţă o solicitare de răscumpărare.

ROMPRES: Se vehiculează sume foarte mari pe care le-ar cere proprietarii pentru Bran. Aţi discutat asupra sumei pe care ar putea să o dea statul, în momentul în care va primi o solicitare?

Adrian Iorgulescu: Nu. Deocamdată, după mine, se fac încercări de tatonare de către proprietari. Vom vedea până la urmă, dacă vom ajunge sau nu la o concluzie. Dânşii şi-au dat seama că nu vor putea să susţină Branul. Eu le-am spus că sunt foarte mari cheltuielile legate de administrare, deşi impozitele sunt încă mici la noi în ţară. Dacă am avea impozite pe clădiri şi terenuri cum sunt în occident, cred că nu ar putea să reziste nici două luni. Opinia mea este că se încearcă tatonări. Am auzit despre multimiliardarul Abramovici că vrea să vină. Am auzit despre Ţiriac că vrea să cumpereÂ…Sunt tatonări, ca să se vadă cam la ce sumă s-ar putea ajunge la un moment dat. Am auzit de sume fabuloase - de sute de milioane de dolari. Deocamdată, nu avem această problemă, pentru că, de acum încolo, încă trei ani, proprietarii sunt obligaţi să menţină, potrivit legii, destinaţia. Statul are drept de preemptiune. Oricum, vor oferta Ministerului Culturii şi după aceea va începe o negociere.
În ceea ce priveşte Peleşul, sper ca la începutul anului viitor această odisee să se încheie. Am progresat foarte mult, din punctul nostru de vedere, al MCC. Putem face retrocedarea Peleşului şi a Pelişorului şi mâine. Avem, însă, probleme cu RAAPPS în ceea ce priveşte îndeosebi palatul Foişor, care a fost început de familia regală, dar s-au făcut lucrări foarte ample în perioada comunistă şi acum sunt probleme de partaj. MCC nu are o problemă. RAAPPS are, pentru că administrează Foişorul.

ROMPRES: Care este bugetul culturii pe 2007?

Adrian Iorgulescu: Bugetul alocat strict ministerului este cu circa 25% mai mare decât în 2006. Ne apropiem de 1% din PIB. Suma va fi substanţial mai mare, întrucât produsul intern brut va fi mai mare şi încasările la buget, anul viitor, vor fi semnificativ mai importante decât în acest an.