Gabi SCHUSTER

Cuvinte Nerostite

Exil

Moartea începe de la rădăcină
nu mai ai limbă
nu mai ai trecut
nu mai ai patrie
Începi să mori
simţi cu vârful degetelor.

 

 

 

Cenaclu Literar: 

Microsoft document

lui Carmen

 

Ascunsă sub clic
semnată Y
prietena mea cu capul în jos
sau tălpile spre lună

trup de praştie
ochindu-mi asemănările
şi găsindu-le
prietena mea Y

eşti blondă...

ba nu

eşti frumoasă...
ba nu
eşti ştiutoare
ba da...
îţi citesc ochii

în litere
mă înveţi România

rătăcită-n Balcanii

atlasului de pe rafturile

Cenaclu Literar: 

Totul este să scrii vinerea

Totul este să scrii vinerea după-amiaza
când ploaia izbeşte păsările
de grumazul casei
pic pic picur
să scrii cu ploaia care adună în jgheab
ideile despre nemurire
ca şi cum acolo sus
timpul s-ar destrăma în mesaje umede
când helicopterul îngreunat
se învârte brusc în jurul rotorului
şi cade...
vinerea după-amiaza când străzile gem
de apa neîncăpută în pâlniile pamântului
şi picioarele umblă stinghere
sub stăpânii ascunşi în umbrelele veştede
ziua când preţurile cresc nevăzute
în magazinul închis până luni

Cenaclu Literar: 

Desen

Cînd noaptea ţîşnea de sub uşa mea
părul se lăsa lung, să curgă,
peste umerii nesomnului

trăiam un desen arcuit
pe umbrele lunii

râdeam
ascunsă în braţele tale
floare de mină
întindeam obrazul
să-l iei cu tine

sclipeam dintr-o singurătate,
să ţi-o ridici pe buze
să cînţi

 

 

Cenaclu Literar: 

Băsmuind...

Vălul lunii dezveleşte coapsa pădurii
pe care stau încrustate zânele
codrul mai înţelept, îşi pavează scorburile
de la început
Metodic prinţul caută mărul până la floare
recuperându-şi în sfârşit liniştea pierdută
Resturile de pâine fac trilul,
în guşa plină
drumul către casa părintească
e de nerecunoscut
Pe câmpul de luptă
Homer adună săbiile rupte
care numără morţii
Inspirată luna nu mai citeşte poveşti
zânele bune au ajuns în stradă
şi cele rele
iar nunţile sunt cu dar
sau deloc

 

Cenaclu Literar: 

Inexprimabil

şerpii se încolăceau
unul la altul
lungi, lucioşi, LUNGI,
ochii ochi
nespecialişti la cuvinte -
există ceva ce nu se spune
nu se poate spune
este atât de adînc
din miez
este miezul din miez
este sâmburele
dinaintea cuvântului
nu se rosteşte
cuvintele au murit
şi nici nu s-au născut.

 

 

Cenaclu Literar: 

Uşa se închide pe ambele părţi

Mă doare litera A până-în măduva gurii
de-alungul dinţilor lipsă limba îşi face de cap
scuipând vocabule străine sau doar înstrăinate.

colierul alfabetului mi-l pun sub rochia de bal
mirosind toată noaptea a poezie târzie
de-A-casă rămâne o casă
mai anonimă cât steaua neprivită la margini.

şi de câte ori vin
uşa se-nchide pe ambele părţi
cu toate că litera A
şi-a pus şi pălărie de vară
împotriva uitării.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Gabi SCHUSTER