Ţi-am trimis ajutoare, Doamne O pereche de aripi Dăltuită în lumină Să-ţi ridice crucea De pe umerii însângeraţi Atât cât or putea ele
Şi când nu va mai fi de ajuns Ochii mei Vor seca din proprie iniţiativă Şi-şi vor domoli Plumbul din gene Cu ultimile cuvinte Pe care, cerşetor, Le-am lăsat la uşa ta!
Într-o zi am coborât În fântână Să văd ce mai fac pietrele M-am cocoţat în vârful mărului Să desprind câteva stele O bătrână îşi căra apele La vale, tot mai la vale Am crezut că era mama Dar a intrat în pământ, încet Şi în locul ei A crescut o răchită ! Am strigat-o şi nu mi-a răspuns ! Vocea ei era a unui Cireş înflorit!
Comentarii