Cântec pentru arbori

Într-o zi am coborât
În fântână
Să văd ce mai fac pietrele
M-am cocoţat în vârful mărului
Să desprind câteva stele
O bătrână îşi căra apele
La vale, tot mai la vale
Am crezut că era mama
Dar a intrat în pământ, încet
Şi în locul ei
A crescut o răchită !
Am strigat-o şi nu mi-a răspuns !
Vocea ei era a unui
Cireş înflorit!