Marina Cotineaţă se născuse în Bumbăreţu de Jos, un sătuc uitat de lume, din inima Moldovei. Când era elevă la şcoala primară, la testarea inteligenţei ce s-a făcut în şcoală, Marina primise punctajul cel mai scăzut, fiind considerată cu intelect scăzut.
din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces “ o “Sueños...sueños...sueños...“ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri… visuri... visuri…“
Era Ajunul Crăciunului. Voinescu stătea plictisit în cabinetul său. Era de gardă la Maternitate, deşi ar fi dorit foarte mult să fie acasă, cu familia. Dar locul de muncă are prioritate. Fără acesta, nu ai ce pune pe masa de Crăciun. Aşa că, vrând nevrând, a acceptat serviciul de gardă.
-Este bărbatul meu şi lăsaţi-mi-l în pace. Avem băiat de crescut, elev la liceu. Ce îl tot hărţuiţi sexual ? Voi, nu aveţi bărbaţi acasă ? spuse ţipând disperată, o femeie.
Comentarii