gând

gând

În povestirea rămasă neterminată, ”Memoriile unui nebun”,  eroul lui Tolstoi porneşte către gubernia Penza pentru a cumpăra o moşie, după socotelile sale, pe un preţ de nimic. În timpul unei nopţi petrecute la hotel, fără nici un motiv, el cade pradă brusc unor angoase chinuitoare.

Povestirea are la bază tocmai  ceea ce se întâmplase în viața lui Tolstoi. Când făcea aceleaşi însemnări şi în ”Jurnalul unui nebun, Tolstoi avea 48 de ani, vârstă la care robusteţea spiritului n-ar fi trebuit să permită apariţia unei astfel de fisuri.

Ca şi Socrate, Tolstoi, ajuns la senectute, predica ţăranilor de pe moşia sa supunerea faţă de raţiune. Dar iată că dintr-o dată bătrânul Tolstoi, după cea de-a optzecea aniversare, se desprinde din lumea obişnuită şi într-o noapte întunecoasă fuge de acasă, fără să ştie unde şi nici de ce. Lasă în urmă, scârbit, toate operele sale şi toată gloria, renunţă la întreg trecutul şi–şi găseşte sfârşitul în mijlocul stepei pe o ninsoare cumplită, la fel de gol şi de sărac cum venise pe lume.

Fără să bănuiască tragicul sfârșit al lui Tolstoi, iată profetica scrisoare adresată  de nenea Iancu, alias Caragiale,  prietenului său,  C.D.Gherea.

”Ai înțeles, sper, câtă dreptate am avut când ți-am spus odată-n glumă că tu ai făcut în România mai mulți socialiști și n-ai putut păstra niciunul; și singur pe mine nu m-ai putut face socialist, și eu singur ți-am rămas și-ți voi rămânea- cu toate că tu mă consideri burghez, reacționar șcl.- toate...niște invective socialiste, pe care un anarhist ca mine nu le ia în seamă.

Îți place cum d. Conte Lew Tolstoi îndeamnă pe Bratușca Nicolae să împartă pământul la țărani? Înțelegi la ce tinde ingenioasa propunere a d-lui conte? Ți-am spus eu odată și despre dumnealui ce om de treabă e! Ții minte? – Apoi, de! N-ar merita d. Contele o petrecere boborană la Yasnaia -Poliana? – o vizită entuziastă a vreo câteva mii de mujici beți muscălește, cu parul, cu securea și cu masalaua, să-nceapă de acolo realizarea visului politic al nobilului apostol neochristian? -parcelarea teritoriului împărăției, spre încheierea definitivă a chestiunii rusești?”

(I.L. Caragiale, Opere, vol. VII, pg.254)