Adrian MUNTEANU

Nu există viaţă fără teatru


Doi actori de frunte ai teatrului romanesc, uniţi în viaţă şi în carieră, cred că

NU EXISTĂ VIAŢĂ FĂRĂ TEATRU

A XIV-a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, început în 11 noiembrie, cuprinde 11 reprezentaţii, ale tuturor teatrelor din capitală, cărora li se adaugă Naţionalul târgu-mureşean, Teatrul din Brăila şi Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov, cu două spectacole.

Se succed, seară de...

Articole Atheneum: 

Cum văd importanţi actori români viitorul teatrului

Quote:

La cumpăna dintre ani, am ales să mă gândesc la viitor. Cum cel mai important eveniment cultural braşovean de la sfârşit de an a fost Festivalul de Teatru Contemporan, care a permis concentrarea de talente şi vedete teatrale, am solicitat unor reputaţi actori, cu prodigioase cariere, în special de la teatrele bucureştene, să se pronunţe cu privire la viitorul teatrului, pentru a constata cum se vede din interior forţa patrulaterului magic de sub lumina reflectoarelor şi presiunea la care este supus continu, ca şi celelalte forme de artă, de către o societate care nu-şi regăseşte încă echilibrul.

Articole Atheneum: 

O viaţă în linia întâi (V)

La 80 de ani, un actor român se destăinuie

La teatrul din Braşov * Amintiri cu Sică Alexandrescu şi George Calboreanu * Succese pe scena profesionistă, regizor şi pedagog al amatorilor * Spionul securităţii dă târcoale * Esperantist şi comunist

Adrian Munteanu: După Ploieşti a venit Braşovul, unde s-a desfăşurat cea mai mare parte din carieră.
George Gridănuşu: Acum eram un pic mai bătrân. Poate talentul nu se topise, însă se risipise în ani de muncă şi...

Articole Atheneum: 

Pagini din istoria Transilvaniei (1)

Cu doamna Lucia Bunaciu, nepoata lui Iacob Mureşianu, răsfoim

Quote:

De cum păşeşti în Scheii Braşovului, străzile se îngustează, casele nu mai tind spre înălţimi - dominate oricum de munţi - ci mângâie pământul din care au răsărit şi din care parcă îşi trag seva, aerul se transformă în tăcere, aroma tradiţiei româneşti răzbate printre pietrele uliţelor şerpuitoare, amintirile repurtează încă victorii asupra biciuirilor...

Articole Atheneum: 

a-31-a zi: Plânsul

Plânsul

Bunica udă florile grădinii,
Iar nepoţica umblă pe aproape
Şi vede flori, ofrandele luminii,
În zeci de forme revărsate-n ape.

Când sunt udate, florile se-apleacă
Şi mulţumesc tăcut, înmiresmate.
Nu-i nimeni gingăşia să le-ntreacă
Când răspândesc parfumuri delicate.

Acasă adormi micuţa fată
Şi se visă într-un palat că este.
E al Crăiesei Florilor. Deodată
Copila cântă, cu glas de poveste.

Iar pentru cântul ei mângâietor
Crăiasa a ales-o ca să

...

Articole Atheneum: 

Vioreaua

Pentru că uneori singurătatea

Doboară chiar şi plantele din glastră

Singure pot să-şi strige bunătatea.

Iată vorbind o viorea albastră :

 

...

Articole Atheneum: 

a-16-a zi: UITAREA

...
Un lucru simplu, iată, s-a produs:
O gâză, pe un drum în calea mea,
A fost strivită. Viaţa i-a apus.
Dar cine-şi va mai aminti de ea?

Oare chiar tot ce-n lumea asta moare,
Fie că-i gâză, iarbă, floare, pom,
Dispare-n urma noastra în uitare,
Deşi au suflet toate, ca un om?

Eu zic că, uneori, cel ce-a murit
Şi i-ai aflat suspinul lung şi greu,
E mult mai demn să fie pomenit
Şi să rămână-n suflete, mereu.

Tu, gâză ce-ai murit, biata de tine,
Tu care-

Articole Atheneum: 

a 32-a zi: Zeul

Zeul

Un corb avu cândva ideea proastă
Cu coana vulpe de-a se însura.
Nu va mai trece mult. Perechea noastră
Nmic în casă n-avea ce mânca.

Dar corbul soţ, un pic de se gândi,
O cale de-a scăpa îi vine iute.
Spre zeul mărilor el se porni,
Pe el să-l roage, ca să îl ajute.

La mijlocul de ape, colo-n larg,
Ajunse şi-n adâncuri se afundă.
Măritul zeu, prin valuri ce se sparg,
Îl va trimite-acasă pe o undă.

Acolo îl aşteaptă masa-ntinsă
De peşti

...

Articole Atheneum: 

a 17-a zi: SEMINŢELE

...
Vă spun acum povestea fermecată
Cu o prinţesă cum nu e sub soare.
Dar tatăl ei o ţine încuiată,
Departe mult de lumea pieritoare.

Trecură toamne, una câte una.
Prinţesa rămânea închisă-n casă.
Din zori şi până când apune luna,
Singurătatea în palat apasă.

Dar într-o zi, o slujnică şireată,
Lasă un geam deschis la o cămară.
Atunci prinţesa, pentru prima dată,
Privi la frumuseţea de afară.

Văzu pământul străbătut de ape
Şi cerul luminat în dimineaţă,

Articole Atheneum: 

a 25-a zi:DEZBINAREA

Dezbinarea

 

Trei boi s-au dus odată la păşune.
Era o toamnă lungă şi târzie.
Nu mai găseau nimic ca să adune
Şi-n iarnă liniştiţi cu toţi să fie

Dar într-o zi cu-n lup s-au întâlnit.
Văzându-i că stau singuri să îndure
Şi-a zis norocul lui că a venit
Şi se gândea pe unul cum să-l fure.

Nu reuşea, căci boii se strângeau
Unul în altul, ameninţători.
Cu coarnele de rele se fereau.
Iarba scădea şi bruma e în zori.

Lihnit de foame lupul îi pândeşte
Şi într-o zi, pe doi mai mici de

...

Articole Atheneum: 

a-9-a zi: MAREA

...
La cincisprezece ani şi deodată,
Pe malul unei mări, aici, aproape,
Un vast palat, vestit în lumea toată,
Era de tot acoperit de ape.

Stăpanii mândrului palat, în fine,
O fată au, dar iată că îi paşte
Durerea cea mai grea ce-n suflet vine,
Căci moare mama când fata se naşte.

Tatăl îşi creşte pruncul cum nu-i altul,
Dar chiar la cinsprezece ani apare
Alt val hain ce-acoperă palatul,
Iar fata-n marea fără fund dispare.

Un tată stă la porţi însângerate,

Articole Atheneum: 

a 18-a zi: COMOARA

...
Bătrânul stă la poartă şi priveşte
Mulţimea de copii ieşind pe stradă.
Sunt ca o apă vie care creşte
Şi se revarsă, lumea să o vadă.

Zâmbeşte sau e trist bătrânul care
Stă pe o bancă, rătăcind în gând,
Cu amintiri uitate în sertare,
Din tinereţea lui venind, pe rând ?

îşi umple sufletul cu bucuria
Din ochii lor, aşa cum câmpul plin
De flori se-ncarcă. Grea-i tovărăşia
Singurătăţilor ce-n drum îi vin.

- De ce trist ai rămas? îl va-ntreba
O fată din

Articole Atheneum: 

Subscribe to Adrian MUNTEANU