a 17-a zi: SEMINŢELE
Vă spun acum povestea fermecată Cu o prinţesă cum nu e sub soare. Dar tatăl ei o ţine încuiată, Departe mult de lumea pieritoare. Trecură toamne, una câte una. Dar într-o zi, o slujnică şireată, Văzu pământul străbătut de ape A mai văzut prinţesa, cu mirare, |
Prinţesa a cerut să-i dea îndată Seminţe ce în grabă le sădeşte. Din ele, peste noaptea înstelată, Tulpini se-nalţă mândru, voiniceşte. în vârful lor se străduiau să crească Sub glasul lor prinţesa se visează Sub vraja florilor, visul ia formă, Mult i-a plăcut prinţesei lumea toată, |
|
|
![]() |
![]() |
Desen realizat de Bianca Pleşa clasa a IV-a, Şcoala Generală nr.28, Braşov |
Comentarii