Sabotaj la masa tăcerii

De ce mă pălmuieşti, Doamne
Ca şi cum ţi-am greşit
În fiecare zi
A naşterii mele?

Unde mi-i asfinţitul
Tăcut
Cu care liniştea m-a sugrumat
De bună voie
În fiecare seară
Cu lună plină ?

De ce hăul din toamnele mele
E atât de adânc ?

Care-i ordinea de zi, Doamne ?
Ce tot şuşoteşti la poarta
Casei mele
La care aşteaptă mieluţii
Să-şi primească înapoi
Ziua de Paşte ?