STRIGĂT ORB

STRIGĂT ORB

 

...Şi cad babale duble, ruginite, din viclenia

hohotelor peste această şosea,

în largul Mării Negre ninge,

fereastra nu este a mea.

 

Hai, vino! Vezi barca?

Niciodată nu te-am iubit mai tristă.

În jur nu numai că este albastru,

dar nici nu există.

 

Ne uităm într-un muzeu,

iar sticla devine mată şi grea ...

Cine o să aibă grijă de noi?

(Gros) Ha, ha, ha!

 

 Tu ştii că vara aceasta nu mai apune?

Şi umbra cu doi nu se divide ...

Să fim sublimi, ori prefăcuţi, este târziu,

prea târziu, rătăciţi printre crinoide.

 

 

Cenaclu Literar: