Încercaţi să găsiţi în istoria Marii Britanii sau a SUA ziua de 3 septembrie 1752. N-aţi găsit-o? Foarte corect, ea nici nu există, ca şi alte 12 zile din septembrie.

Ziua de 2 a acestei luni este urmată de cea de... 14. Curios, dar aşa este, notează luni RIA Novosti.
De fapt, nu este nimic fantastic aici - astfel de întâmplări sunt legate de trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian şi în istoria multor state există perioade de timp... inexistente.

Calendarul iulian a fost introdus de Caius Iulius Cezar în anul 45 î.Chr. El avea 365, 25 de zile, cu o eroare de circa o zi la fiecare 128 de ani. S-a ajuns la această precizie prin introducerea anului bisect /cu 366 de zile/ după trei ani obişnuiţi, cu 365 de zile /în loc de patru/.
Dar aceste reguli nu au fost respectate în primii 36 de ani, când a fost considerat an bisect fiecare al treilea an. Când a fost descoperit acest lucru, împăratul Augustus a decis renunţarea la anii bisecţi /mai lungi cu o zi/ ântre anul 9 î. Chr şi 8 d.Chr.

Trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian a început în secolul XVI. Potrivit unui decret dat în februarie 1582 la Roma, luna octombrie a acestui an urma să fie mai scurtă cu 10 zile, astfel încât ziua de 4 octombrie să fie urmată de 15 octombrie, după care putea fi utilizat calendarul reformat.
Ţările catolice au adoptat cu repeziciune reforma, cele protestante s-au opus vreme îndelungată, iar în statele ortodoxe calendarul iulian s-a utilizat şi în secolul XX.

Numărul zilelor ce trebuiau scoase din calendar creştea în funcţie de secolul aplicării reformei în domeniu: astfel, în sec.XVI au fost 'sărite' 10 zile, în următorul - 11, în sec. 18 - 12. Tocmai acest sistem explică absenţa a 12 zile din septembrie 1752 în Marea Britanie şi coloniile acesteia.

În Rusia trecerea s-a făcut în anul 1918, când s-au 'pierdut' 14 zile, de la 31 octombrie la 14 februarie. O mare parte din populaţia ţării respectă însă, în continuare calendarul iulian, marcând sărbătorile creştine cu două saptămâni întârziere faţă de restul lumii.

În Suedia s-a decis trecerea treptată de la un calendar la altul. Pentru a înlătura cele 11 zile 'în plus' s-a decis să nu se ţină seama de anii bisecţi din 1700 şi până în 1740. Ziua de 1 martie 1740 a fost sincronizată cu calendarul gregorian. Anul 1700, care trebuia să fie bisect în această ţară, a fost considerat un an obişnuit, dar din greşeală anii 1704 şi 1708 au fost ani bisecţi, drept urmare luându-se decizia de revenire la calendarul iulian. Pentru aceasta a mai fost adăugată o zi, astfel încât 1712 a devenit an dublu bisect, cu un februarie cu 30 de zile.
Pentru a nu greşi numărarea anilor, ulterior Suedia a fost obligată să 'sară' 11 zile, ca şi toate celelalte state.