O linişte grea se aşternuse peste sala de şedinţe. Din stânga, îşi făcu apariţia completul de judecată în frunte cu Preşedintele. Acuzatul, cu privirea în pământ, s-a ridicat în picioare. Palmele i se umeziseră şi tot încerca să le usuce cu un şerveţel de hârtie, iar de pe fruntea încruntată se scurgeau alene câteva bobiţe de sudoare. Privirea-i îndobitocită se fixase cu obstinaţie  pe o porţiune de parchet puţin mai închisă la culoare, de parcă...Read more

1.

Tomlyn de Devereaux, fiul celui de-al doilea conte de Devereaux, mergea grăbit pe vechiul drum roman spre Răscruce. Fata, Janet parcă, îl ţinuse de vorbă mai mult decât ar fi dorit. Soarele era acoperit cu nori plumburii şi, neobişnuit pentru un sfârşit de septembrie, începuse să fulguiască. Trebuia să se grăbească; în seara asta avea întâlnire cu Maegan! Stranie femeie. Părea să locuiască prin împrejurimi – dar el cunoştea bine toate fetele cale de două poşte în jurul satului. Apărea când şi...Read more

”Nu se poate să te împaci cu faptul împlinit, să nu te împaci, iarăși nu se poate, iar cale de mijloc nu există.” ...Nu-ți rămâne decât ”să cazi la pământ, să țipi și să te izbești cu capul de dușumea”. Asta spune Cehov  despre unul dintre eroii săi, nelăsându-i nicio cale de salvare din situațiile limită. Tenacitatea cu care Nikolai Stepanovici (”O pățanie urâtă”) refuză orice mijloc acceptabil de salvare e cât se poate de bizară. Nici uitarea și nici amintirile din...Read more

  „Există o treaptă de experienţă poetică, de la care versul se dovedeşte a fi rigoare şi fervoare, nu interjecţie dezvoltată ori celebrare mai mult sau mai puţin armonioasă”. Acesta este crezul poetic al  celui care a fost şi este un poet destul de inaccesibil pentru marea majoritate a publicului cititor. Şi, cum să nu fie aşa discursul unui poet care care nu poate fi încadrat în nici una din formulele poetice cunoscute de istoria literară de la noi. Caz unic, poezia lui Ion Barbu reprezintă esenţa ultimă a...Read more