Sfântul Augustin spunea într-una din scrierile sale: "Oamenii merg pe vârful muntelui, şi se minunează de zările deschise. Se uită la Ocean, şi se minunează de măreţia valurilor. Se uită la cer, şi se minunează de nesfârşitul rotirii stelelor. Şi se uită la semenii lui, şi nu se minunează de minunea existenţei lor!"
Acum, poate că un teolog învăţat o să mă contrazică. O să spună că Sf. Augustin nu a scris niciodată aceste cuvinte; dar, i-aş răspunde eu, dacă sfântul părinte nu le-a scris, ar fi trebuit poate să le scrie. Sau, dacă nu le-a scris, le-a gândit poate, stând într-un vârf...
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
Nemăsurate sunt energiile cheltuite în discuţiile românului, afirmaţie în sprijinul căreia nu trebuie să căutăm mai departe de forumurile existente în cadrul acestei mici, dar active comunităţi din British Columbia. Când însă pe tapet va fi scos subiectul alegerilor prezidenţiale româneşti din acest an, cu siguranţă că vor curge valuri de cerneală în paginile ziarelor şi o mulţime de impulsuri vor fi aplicate tastaturilor în mediile virtuale ale Internetului!
Mulţi dintre noi am auzit despre posibila candidatură a d-nei Lia...
Dar iată că-ntr-o bună zi (şi bună era!), Dumnezeu şi-a adus aminte de bieţii oameni rămaşi în viaţă şi a oprit Potopul. Ba şi-a făcut şi semn să nu mai uite: a pus pe cer curcubeul. Aşa că, la sfatul lui Dumnezeu, bunul (şi dreptul) tată Noe s-a dat jos de pe arcă, văzând el că porumbelul şi-a văzut de drum. Şi a dat jos şi toate foşgăiala de dibitoace, lăsându-le libere să umple din nou pământul. Aşa de bine l-au umplut, ne spun bibliştii, că unele au ajuns tocmai în Australia, neoprindu-se niciunde pe drum şi învăţând să înoate, pentru a-şi ocupa locul „după felul lor”....
Au început zilele închise de toamnă, umede cu mâzgă, haine jilave şi murdărie pe lăbuţe. Dimineaţa Maria se duce singură la şcoală şi numai la ieşire îi asigur protecţia, însoţit de Max. S-a făcut mare şi frumoasă nepoata noastră! Aseară plimbându-ne cu rolele pe la Casa de cultură l-am pomenit pe Bebe şi sunt sigur că-şi muşcã limba-n somn. Ce imensă e prostia românească: să exporţi materia cenuşie în loc să exporţi produse finite create cu ajutorul ei! ...
Aminind românilor că drumul spre Europa este lung şi plin de hârtoape, chiar şi acum când totul pare rezolvat, este mai mult decât o necuviinţă, este o adevărată trădare. Şase români din zece - trăitori în România, bineînţeles, îţi vor arăta cu harta în mână, dacă este nevoie, că ei sunt deja în Europa. Ceilalţi patru nu îţi vor spune aceasta pentru că ei de obicei nu spun nimic, din principiu. Unii români au principii tari, ca de cremene. Tot atât de mintoase, desigur.
Mare eveniment mare! Majestatea sa, regina Elisabeta II-a a regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord - şi încă formal conducătorul constituţional al Canadei - ne-a vizitat patria; din Nord (Nunavut) trecând pe la noi în vest şi ajungând până la Ottawa, la capitală.
• 1. Atitudinea: "Fericirea este o alegere pe care o pot face în orice moment şi în orice loc. Gândurile mele sunt cele care mă fac să mă simt fericit sau nenorocit, nu circumstanţele. • Fii capabil de a te schimba pe tine însuţi şi lumea din jurul tău se va schimba cu tine... • Adu-ţi aminte că singurul lucru aupra căruia ai avea control în lume sunt gândurile proprii... • Totuşi, când eşti îndrăgostit cu adevărat >"
Urmăresc cu strângere de inimă ceea ce aş numi, cu un titlu din cinematografie: Războiul stelelor, disputele prea îndelungate, asemeni tranziţiei României către democraţie, schimburile de replici, mai mult sau mai puţin academice, din sânul comunităţii scriitoriceşti române. S-au conturat două tabere, ce îşi încrucişează spadele deasupra unui somn al raţiunii. Cităm adesea sintagma „la început a fost cuvântul”, fără să ne pătrundem de adevărul că el, cuvântul, este izvorul tuturor lucrurilor, şi,...
Ziua imediat următoare Sărbătorii de Crăciun a fost întunecată de imagini sumbre de moarte şi disperare. O imagine din cele multe şi dureroase mi-a rămas vie în faţa ochilor şi în suflet: o mamă strângându-şi la piept copilaşul ucis de tsunami. Durerea şi disperarea ei, imaginea unui om zdrobit de o mult prea mare greutate sufletească, m-au făcut să plâng şi să-mi întorc rugăciunile către ea şi catre mulţi alţii care au suferit teribil de pe urma valurilor ucigaşe. Fără exagerare spun că imaginea femeii plângând va rămâne cu mine toată viaţa, ca o reamintire a faptului că având pe cei iubiţi aproape este de departe cel mai mare dar pe care aş putea să-l cer.
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
Comentarii