Dan CONSTANDA

Căruţa cu coviltir decapotabil

Submitted by on

România: începutul Mileniului Trei, bilanţul decadei de tranziţie Se spune că nimic nu circulă mai repede ca veştile proaste. Poate că-i adevărat. Tot adevărat rămâne însă că, chiar dacă mai timid, mai expuse criticilor şi scepticismului justificat sau nu, şi veştile bune îşi croiesc calea spre urechile atente ale celui imparţial. Cred că - Slava Domnului! - este şi cazul veştii (aşteptată cu atâta nerăbdare, la început de nou mileniu, de milione de români pribegi) că lucrurile au început să intre în România pe făgaşul promisiunilor cu acoperire în aur, adică în realităţi. Ei bine da, vă vine să credeţi sau nu prea, politicienii PSD-işti (fost PDSR-işti) aleşi - cam în disperare de cauză - pentru a nu lăsa România pe mâinile Partidului România Mare (cu al său Corneliu Vadim Tudor), par să-şi ia în sfirşit obligaţiile în serios, proptind hotărât carul şi oiştea treburilor României pe un făgaş pragmatic şi European, aşa cum au sperat eroii Revoluţiei ProLibertate din 1989. ªi asta fără o reabilitare (necum apologie) a fostei nomenclaturi PSD, dar spre o recunoaştere a meritelor premierului Năstase (fie el deviant ori nu...)Read more

Hollywoodul şi reântoarcerea... magicienilor risipitori

Submitted by on

Hollywoodul şi reîntoarcerea... magicienilor risipitori. Ce v-ar spune triada numelor italiene Federico, Michelangelo, şi Luchino? Iubitorii celei de-a şaptea arte - cinematografia - ar răspunde, fără ezitare poate: numele acestea aparţin unor "monştri sacri" ai ecranului Italian, respectiv "magicienilor ecranului" (care sunt) Federico Felini, Michelangelo Antonioni şi Luchino Visconti. Îi reamintesc - la începutul acestui articol dedicat reîntoarcerii triumfale a... Read more

Câte stele sunt pe cer...

Submitted by on

O romanţă de pe vremea bunicilor noştri, adică timpurile "belle époque"-ului începutului de secol 20, se tânguia că ... "nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată în viaţa lui"... Asemănător romanţei, puţini sunt cei ce nu se vor fi întrebat - măcar o dată în viaţă - câte stele se pot număra- cu ochiul liber - pe firmamentul cerului senin, într-o minunată noapte de vară, de pildă. Desigur o puzderie, nu-i aşa? Şi la urma urmei, puteţi întreba, cu ce marjă de eroare, 10%, ori... 1000%?Read more

Imposibilitatea Argonautilor Ştiinţei Contemporane de-a găsi "Lâna de Aur" a Cunoaşterii

Submitted by on

De la apariţia primelor manifestări Ştiinţifice" au trecut sigur mii de ani; au trecut de fapt foarte multe mii de ani. Numindu-le azi Ştiinţa Aplicată, Tehnologie, Inginerie, sau - pentru primele culturi umane - folosind doar expresii mai primitive, modeste, ca de pildă "ansambluri [accesibile local] de cunoştinţe practice", sau chiar - doar - "îndemânări şi cunoştinţe [practice] specifice timpului,... Read more

Adevărul şi numai Adevărul

Submitted by on

Istoria s-a constituit în panoplia căilor Cunoaşterii Omeneşti ca o Ştiinţă a adevărului faptic, neabătut de interese, arogante, şi "lapsusuri tactico-strategice", deci ca o ştiinţă a idealului unui adevăr obiectiv. Şi cum acesta n-a fost niciodată un ţel uşor de atins, strădania Istoriei s-a îndreptat spre ţinta -mai realistă- a unei analize cât mai obiective a diverselor interpretări (subiective, inevitabil) ale unui eluziv Adevăr "fără pată şi prihană". Ca Ştiinţă ce şi-a propus să "care o cruce atat de grea" de dragul Adevărului Adevărat , Istoria consemnează adesea spiritul epocilor studiate, umorul, anecdota, cultivate în jurul unor evenimente epocale putând adesea constitui un "barometru" relevant al evaluărilor de bun simţ, la presiune politică normală - adică într-o perspectivă echidistantă faţă de varii interese. În fond, umorul a fost mai mereu un ingredient esenţial în lupta pentru îndreptarea moravurilor, pentru corectarea prin "urzică" a metehnelor omeneşti de tot felul, deci pentru adevăr -- conform dictonului latin "ridendo castigat mores", sau traducând: "râzând câştigi mai mult".Read more

Alchimiştii creativităţii

Submitted by on

Dacă am avea curiozitatea să căutăm într-un dicţionar o definiţie a creatorului genial, am descoperi (poate surprinşi) că "dex"-ul se dovedeşte o sursă comodă, dar săracă: definiţiile cele mai des întâlnite se învârt în jurul unor trimiteri de genul ...individ cu "puteri intelectuale neobişnuite", sau "om înzestrat cu cele mai înalte daruri mentale". Nimic nu ne spune deci pe seama... Read more

Universul într-un RAM

Submitted by on

Marii gânditori ai omenirii ne-au lăsat cu consecvenţă o imagine mai curând cuminte - dacă nu modestă sau spăşită - asupra a ceea ce pot înţelege oamenii despre originile şi legile multistratificate ale realităţii înconjurătoare, ale cosmosului: Buddha afirma de pildă că "toate descrierile realităţii sunt [doar] ipoteze temporare". Carl Jung, strălucitul student al lui Sigmund Freud, comenta la rându-i - în aceeaşi notă - că "în ce priveşte realitatea ultimă, nu putem afla nimic, şi numai când admitem asta revenim la echilibru", iar filozoful indian, Lankavatara Sutra formula imposibilitatea cunoaşterii ultime a Universului cu o frază aparent hilară: "things are not what they seem to be, nor are they otherwise", adică "realitatea nu este nici ceea ce pare... nici altminteri"... (iar din această dilemă nu putem ieşi..., ar mai putea fi adăugat, reiterându-l pe Caragiale...). În sfârşit, afirmaţiile misterioase de mai sus ar putea părea mai clare (sau dimpotrivă?!) dacă-i credem pe tibetani (Cartea Marii Eliberări) că "materia este derivată din minte şi conştiinţă, şi nu mintea şi conştiinţa din materie".Read more

Matricea nepereche, de la virtual la virtuos

Submitted by on

Nu ştiu dacă alţii vor fi simţit la fel, dar eu am fost şi sânt un iubitor al filmului, aceasta cea mai tânără dar şi cea mai dinamica dintre arte. Şi cum ar fi putut fi altfel, când filmul este adesea o evadare din cotidian (atât de necesară în lupta cu rutina), dar mai ales o poartă spre universurile unor... Read more

Dualitatea Materialitate - Spiritualitate

Submitted by on

în Filosofie şi în descrierea Realităţii Fizice a Cosmosului Dilema filozofică legată de descrierea Realităţii (Fizice) Cosmice are o vechime multimilenară. Şi de fapt, un fapt atestat de altfel, dilema respectivă este încă mult mai veche, ea datând cel mai probabil de la începuturile apariţiei speciei capabile de conceptualizare şi gândire relaţională, adică a speciei abstract-gânditoare a omului. De pildă, arheologii francezi au descoperit o grotă ornamentată cu desene sugestive în sensul dilemei... omului primitiv (în speţă, cel al culturii neolitice) de a alege, respectiv între credinţa într-un Cosmos primordial materialist, pe baza elementelor aflate "la vedere" în sistemul de referinţă Pământ, şi între convingerea asupra unei realităţi determinant imateriale, de esenţă mistică, dominată mai curând de elementele cunoaşterii intuitive, spirituale şi religioase, populată şi condusă de zei şi duhuri. Omul neolitic avea, pare-se încă de la acea vreme, dileme şi frământări filozofice asemănătoare... omului modern, fie el aparent numai, foarte diferit, adică emancipat, sofisticat, stresat, ori eficientizat, robotizat...Read more
Subscribe to Dan CONSTANDA