Să nu mă-nşeli, minune tăinuită .
Să nu-mi întorci privirea spre niciunde,
Spărgând în cioburi gândul ce ascunde
Capcana vorbei aspru ticluită.

Să nu-mi atârni împestriţate funde
De pleoapa orei ce-a trecut grăbită,
Ca să ascunzi ispita obosită
De tăvăliri prin văgăuni imunde.

Mai bine goală, cum ai fost creată,
Să-ţi uiţi fiinţa moale în eter,
Ca să te sorb din ceaţa ce mă-mbată

Cu-arome dulci în ceasul efemer.
Ce voi şopti cu patimă odată
Va răsuna năvalnic până-n cer.

5 februarie 2005