de mult nu m-am trezit devreme şi cu atât de mult chef

să vă mint că aş fi poetă

scot pe tarabă delicatesele lirice presărate haotic cu zahăr tos

vă apropiaţi curioşi

regretaţi aproape instantaneu şi vă retrageţi în loc ascuns

scuturând stânjeniţi din minte nefirescul

cuvintelor

v-aş mărturisi că iubesc

nu aveţi nevoie de un om fericit care smulge din viaţă

cu dinţi stricaţi

câteva clipe de linişte

dinspre nordul unde ne alungăm adeseori morţii

mi se strecoară sub coaste

un vânt hain

nu aveţi nevoie de spaima mea

haşurez cu creionul sub zâmbet câteva umbre molcome

sunt de-a dreptul simpatică în aceste haine croite la repezeală

câteodată prea strâmte

altădată prea largi

dar împăratul e gol şi defilează lasciv

în împărăţia lui goală