Cerul s-a spart
in mii de poliedre
şi astfel
plouă in parcul desfrunzit
cu cioburi de iubire.

Bănci solitare-n
univers incandescent
ascultă destăinuirile
indrăgostiţilor
sub patrafirul serii.

Bucăti de marmură
şi firimituri ale statuilor insângerate
zac pe covorul ros de moliile
bătrâneţii
şi
ascultă infricoşate
bocetul florilor,
la gramofonul tinereţii.

Singur in parc,
printre frunzele dezmoştenite ale
copacilor.
Arcuşul unui contrabas bătrân
anunţă scârţâind
pe liniile de tren
plecarea ei.
Adun in căuşul palmelor
lacrimile inserării
şi
imi oglindesc sufletul in ele.