Sub mugurii timizi
ai toamnei,
viermi indrăzneţi ţes la razboi
marama,
din borangic şi crizanteme :
beteală argintie,
pe umerii podgoriilor
sa cadă.

Din soarele cărunt
coboară-n sat
izvor de must
din struguri timpurii.
Aici vor germina la iarnă
seminţele
unor iubiri tarzii

In mustării se simte
aroma de pastramă.
Pe strune de vioară,
pahare se ciognesc.
Pe-obrajii mei curg
lacrimile tale
şi-n ochii tăi
sunt
ochii mei
răsfrânţi.

Ca-n fiecare toamnă,
mă scurg brumat
puţin câte puţin
in clipa tulburată
si-acopar cu-o esarfa
de satin
holograma desfrunzita,
a imprevizibilului
tau destin.