Să vorbim discuţii

Să vorbim discuţii

Credeţi-mă pe cuvânt! Românului cel mai mult îi place să vorbească discuţii. Să vorbească şi nea Ion, că şi el e om, să fie băgat în seamă. Să dea din gură, să gesticuleze, să se agite... Problema nu ar fi că vorbeşte deseori ca să se afle în treabă, sau ca să demonstreze interlocutorilor cât de "dăştept" e el; problema e alta - tema discuţiilor este în majoritatea cazurilor de mică ori nulă importanţă. "Mult zgomot pentru nimic". Dar după cum îşi flutură braţele în timpul conversaţiei, după cât de tare ţipă, după cât transpiră ca să îţi impună argumentele ori pseudoargumentele sale, ai zice că este un subiect de maximă urgenţă pentru umanitate.

Să luăm spre exemplu ultima furie iscată în micuţa şi vivacea comunitate românească. Vivace, chiar nu mai descrie decât palid ceea ce caracterizează la ora asta grupusculul de români pripăşiţi prin Vancouver şi împrejurimi.

De la ce a pornit totul? De la un paragraf... Trei rânduri din editorialul publicat în numărul trecut, editorial semnat de redactorul-şef Nick Sava. Şi, ca să nu vă obosiţi căutându-l, o să vă redau infamul pasaj:

"Aşa putem explica uşor, ştiinţific, cum nişte ciobani - ce nu prea vorbeau decât, cel mult, cu oile - au ajuns "romani": au închis ochii. Mai precis, s-au făcut că nu văd (că tot nu aveau putere să facă altceva) cum muierile lor (mulieres...) îi luau în pat pe soldaţii romani să-i înveţe "latina" cam vulgară..."

Acum chiar mi-aş dori să încep disecţia semantică a paragrafului, dar o să rezist tentaţiei. Ce ştiu este că "nişte români" au luat imediat atitudine, compunând chiar şi o scrisoare adresată Ambasadei Române de la Ottawa, în semn de protest. Şi asta o ştiu tot de la terţi, căci eu personal n-am deschis niciodată site-ul cu pricina, exact din cauza metehnei - insuportabilă deja - a vorbitului de discuţii fără sens şi fără finalitate. Apoi, scandalul a luat proporţii, mutându-se pe site-ul Centrului Comunitar. Iacaşa ! Să ştie tot patriotul român că pezevenghiul ăla de Nick Sava ne-a făcut strămoşii ciobani tăntălăi, duşi de nas de strămoaşele curve în toată regula! Ba au mai pus şi jalba în băţ şi au plecat cu ea la stăpânire, Măria-sa Ambasada Română, care o să ceară supuşenie cu grăbire, deshămând şi luând cu totul boii de la bicicleta imigrantului cu veleităţi de scriitor.

Citeam zilele trecute în Evenimentul Zilei că cele mai recente sondaje de opinie din ţară arată creşterea spectaculoasă a popularităţii lui Gigi Becali şi Vadim Tudor. Aici trebuie să precizez că orice analogie cu ciobanii şi curvele din paragraf, este pur întâmplătoare... Ori, cu ce câştigă aceşti doi clauni ai politicii româneşti procente în sondaje?! Cu patriotismul. Dar nu patriotismul curat şi decent, pe care îl porţi în inimă cu smerenie. E vorba de patriotismul deşănţat, moneda calpă cu care cumperi inima plapândă a românaşului naiv, naţionalismul pe care i-l fluturi cum flutură matadorul cârpa roşie în faţa taurului, până îi palpită jugulara de nervi. "Cum a putut, dom"le, să ne facă bunii ciobani proşti şi bunele curve?! Ce atrocitate!"

Şi Patapievici a zis că "România e o ţară de căcat", şi n-a mai murit nimeni. A vorbit şi el, n-a dat cu paru"... Eh, dar Nick Sava nu e Patapievici, ce autoritate morală are acest domn, să ne tăvălească nouă moşii prin noroi? Păi, exact aceeaşi autoritate, aceeaşi calitate pe care o are şi Patapievici: de român. Domnul Sava e şi el tot român, care se trage din ciobani şi curve, ca noi toţi ceilalţi - asta dacă luăm de bună interpretarea dată de aceşti "nişte români". Am putea spune că şi-a făcut-o cu mâna lui (de scriitor). Iar această autoflagelare se putea opri aici, dacă oamenii de bine din comunitate nu ar fi luat atitudine cu justificată mândrie patriotică de români verzi ce se află. Aşa de verzi, că au plecat din ţărişoara lor iubită, lăsând de izbelişte mormintele înaintaşilor idealizaţi, cosmetizaţi cu metafore şi comparaţii, care mai de care mai măgulitoare. Iată un exemplu postat ca replică, de unul din aceşti patrioţi de ocazie:

"Întreaga istorie a dacilor atestă vitejia, demnitatea, patriotismul şi bunul simţ al acestora şi este, fără tăgadă, că aceste nobile virtuţi se datorează grijii şi educaţiei materne, care educaţie este responsabilă şi de supravieţuirea şi chiar dominanţa elementului dac după cucerirea romană şi trecerea a nenumărate turme de migratori. Aceste femei, mame, surori şi fiice au dus mai departe elementele de cultură şi civilizaţie dacice atunci când armele bărbaţilor nu au mai putut opri puhoaiele de nemâncaţi, răzbunându-i pe cei ce au căzut apărând SARMIZEGETUSA ."

Aşa o fi că n-am fost acolo, dar cum Dumnezeu, din aşa neam mândru şi verde, cu mame aşa nobile şi duioase, am ieşit nişte bieţi "Mitici" de care să râdă conu" Caragiale?! Cum s-au zămislit Becali, Năstaşi, Ilieşti, Vadimi, Băseşti, Cozmânci, buni de pus pe o nouă dar deplorabilă Columnă, din aşa mândreţe de ADN, ce popula ţinutul de la nord de Dunăre?! Mai rămâne ca în coada descrierii patriotico-romanţate de mai sus, să bage şi un "Dar toate acestea nu ar fi fost posibile fără îndrumarea înţeleaptă a Conducătorului nostru Iubit, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu".

Fiecare are dreptul la liberă exprimare, la propria opinie pe care şi-o poate etala fără constrângere. Singure stăpâne sunt auto-cenzura şi bunul-simţ. Este un soi de "risk assessment", o evaluare a riscurilor pe care le implică folosirea acestor libertăţi, inclusiv libertatea cuvântului. Vă dau exemplul ultimului şi deja celebrului scandal mondial, iscat de publicarea unor caricaturi ce îl înfăţişează pe profetul Mohamed. Când ştii că potenţiala audienţă este alcătuită din fundamendalişti ce politizează religia islamică, din talibani încremeniţi în tradiţie, nu îi mai stârneşti şi tu cu ceea ce ştii că îi va răni cel mai tare. Este doar o răsucire zadarnică a cuţitului în rană, într-o lume şi aşa aflată în conflict cultural şi religios - şi asta doar ca să "prove a point", cum se spune pe aici. Ca dovadă, au murit inutil zeci de oameni în proteste şi bătălii de stradă, danezii nu mai au curaj să călătorească nicăieri, lumea musulmană nu le mai cumpără produsele, iar de securitatea lor naţională, ce să mai vorbim? Acum, vedeţi voi, şi Luther a zguduit lumea catolică din temelii, tot cu nişte caricaturi lipite pe uşile catedralelor...

Dară noi, cei care scriem într-o revistă cu o circulaţie modestă, adresată unei minuscule comunităţi româneşti din Canada, ne cam cunoaştem audienţa. Pe mulţi îi cunoaştem personal, aşa că ştim cât suportă bietul cititor, care este nivelul de stres patriotic ori ideatic la care îl putem supune. Şi totuşi, autorul editorialului a evaluat greşit situaţia. Ce şi-o fi zis "Hai să strecor vreo două sarcasme finuţe, un cinism de bon-ton, şi pe la mijloc să trântesc mucii"n fasole cu o ironie de prost gust, care nu îi va oripila prea tare pe fundamentaliştii patriotarzi din comunitate..." Ei, poate că am exagerat eu puţin, dar un sâmbure de "incitare la răzbel" şi-o fi găsit locul în procesul de creaţie, căci nu cred ca domnul redactor să îşi scrie materialele cufundat în stare de transă, lăsând lumea metafizică să curgă prin pasta pixului, decuplat complet de la propriul sistem de gândire.

Asta o ştiu din experienţă personală căci, cu onestitate vă mărturisesc, uneori scriu ştiind că voi genera discuţii, critici ori polemici aprinse. În majoritatea cazurilor, ştiu şi pasajele care vor constitui declicul acestor mici picanterii ce mai animă viaţa comunitară. Dar totdeauna am văzut aceste controverse ca o sursă de schimbare a unei mentalităţi, ca o dezvăluire a unui nou mod de gândire, ca o privire şi din alt unghi decât cel ortodox (şi vă rog sa luaţi sensul laic al cuvântului!).

A portretiza bunicile cam uşurele şi bunicii oieri bătuţi în cap este mai mult o "ba p"a mă-tii" introdusă într-o ipoteză firavă, decât un punct de vedere bun de pus într-o argumentaţie, fie ea şi pseudo-ştiinţifică (subliniată de altfel prin titlul ales "Istorie şi Legendă" - poate mai potrivit fiind "Istorie şi Urban Legends"). Dar de aici până la a te isteriza complet şi a scoate flăcări pe nas, e cale lungă. Se mai cheamă şi "to overreact", a te manifesta exagerat în raport cu ceea ce a generat aceasta manifestare; mai pe româneşte, "a face din ţânţar armăsar". Bun, ai ceva de obiectat, te consideri jignit în amorul propriu, în patriotismul pe care îl porţi cu panglicuţă tricoloră în piept, ascultând manele, te-a supărat domnul Sava aşa de tare - combate-l dom"le! Vino cu idei solide, argumente beton, logică impecabilă şi exemple indubitabile, totul exprimat civilizat şi cu stil. Nu fă ca trenul pe site-uri obscure, ori spume la gură în faţa Ambasadei, gen "te spun lu" tata!"

Şi apoi subiectul chiar nu merită atâta agitaţie. Ne aflăm în plin conflict al civilizaţiilor, resursele sunt pe ducă, încălzirea globală ne ameninţă cu dispariţia şi, colac peste pupăză, (că tot pasăre e), gripa aviară mai are puţin până să facă ravagii la scară mondială. Când umanitatea are probleme majore, pe care le ignorăm cu seninătate, în stilul strămoşesc ţara arde şi baba se piaptănă, o găşculiţă de români nu mai poate trăi de grija strămoşilor. Te apucă şi râsul!

Dată tema articolului, cititorul merită un final apoteotic, care să mai toarne ceva gaz pe foc. Ei aflaţi, dragi români verzi, că nu ne tragem nici din ciobani acefali, nici din muieri uşurele şi rele de muscă. Ne tragem din maimuţe! Ba dacă mă gândesc bine, din trilobiţi... Putem merge chiar mai adânc în preistorie, la origini; e deja dovedit ştiinţific, scumpii mei compatrioţi lezaţi în amorul propriu, în demnitatea voastră naţională, în orgoliul vostru genealogic, faptul că toţi ne tragem din stromatoliţi, adicătelea bacterii, care arată ca neşte muci verzi întinşi pă pietre.

Angela Daniela ŢAPU