Adepţii acestui cult consideră că au avut antecesori în întreaga istorie a creştinismului, numindu-i "creştini liberi", şi susţin că aceştia răspândeau deja Cuvântul lui Dumnezeu. Identitatea acestora a venit de la sine odată cu traducerea Bibliei în diverse limbi, începând cu Reforma. Sub influenţa unor misionari străini, cultul face adepţi şi în România (Bucureşti,1899). Mişcarea este recunoscută de statul român în anul 1933 - dar sunt constrânşi să fuzioneze cu "creştinii după Scriptură" chiar dacă se diferenţiază de aceştia prin faptul că CDE nu acceptă botezul decât odată cu adolescenţa sau chiar maturitatea. Această unire forţată a dus la despărţirea după '89 a CDE de ceea ce azi se numeşte Biserica Evanghelică Română (BER). Astăzi, CDE numără aproximativ 45.000 de persoane (după ce erau doar 28.000 în 1990). Conform statisticilor din 2002, adepţii cei mai numeroşi sunt în judeţele Prahova, Iaşi, Suceava, Sibiu. Fiecare comunitate (numită adunare) este condusă de doi până la cinci "fraţi bătrâni", care sunt totodată şi "vestitori ai Evangheliei". În total, astăzi sunt aproximativ 725 de vestitori.

Preoţia tuturor credincioşilor

Am stat de vorbă cu domnul Achihai Virgil, secretarul general al Cultului Creştin după Evanghelie din România, al doilea în ierarhie după preşedinte. Acesta ne-a spus că denumirea pe care o are cultul este specifică României. În general, în lume, adepţii cultului sunt organizaţi în "adunări frăţeşti" (Brethern Assemblies). Forma de constituire a mai multor adunări se numeşte "sfat" (iar, mai nou, se va numi "conferinţă"). Creştinii după Evanghelie nu au pastori, ci predicatori. În cadrul cultului nu există elemente speciale de ordinare a pastorului, întrucât ei consideră că cel care are această funcţie nu are o putere specială: "Pastorul nu are o putere în plus, ci o recunoaştere în plus şi o obligaţie".

Care sunt condiţiile pentru a deveni predicator? Întâi este vorba despre chemarea lăuntrică, apoi pregătirea care poate fi individuală sau pe calea universitară, iar în al treilea rând recunoaşterea celorlalţi. Oamenii trebuie să vadă în el pe cineva cu o viaţă curată. "Noi credem din toată inima în preoţia tuturor credincioşilor".

Adepţii CDE au doar două ritualuri: botezul şi masa Domnului (corespondentul împărtăşaniei - care se ia exclusiv cu pâine şi vin, în fiecare duminică).

Creştinii după Evanghelie nu ciocnesc ouă de Paşti

Ce înseamnă celelalte sărbători pentru un credincios al CDE, întrebăm? Nu există un ritual aparte. De Paşti, de exemplu, se face uneori - rămâne la latitudinea fiecărei întâlniri - o "adunare specială, vineri seara, în care se vorbeşte despre semnificaţia morţii Domnului nostru Iisus Hristos". Întrebându-l punctual, predicatorul Achihai Virgil ne spune că adepţii CDE nu au obiceiul vopsitului de ouă roşii sau a ciocnitului acestora. Ziua de întâlnire a credincioşilor CDE este duminica, dar mai sunt şi alte zile de rugăciune comună (săptămânală) sau cele de sâmbătă pentru tineret. Ce înseamnă, concret, o seară de rugăciune în comun a întregii adunări? Aceasta este o zi stabilă, hotărâtă de comunitate şi "ne rugăm, de exemplu, pentru ţara noastră, pentru misionarii bătuţi în India ş.a.". Ca şi la celelalte culte neoprotestante recunoscute, conducerea este aleasă prin votul delegaţilor o dată la 4 ani, nu mai mult de două mandate. În România există, se pare, cea mai mare comunitate a "adunărilor frăţeşti" din UE, după Germania. Tot în Germania, saşii plecaţi din România au una din cele mai mari comunităţi a aceluiaşi cult, în jurul a 10.000 de membri. Alte "adunări" constituite din emigranţi români se regăsesc în Italia şi Spania.

Organizatoric vorbind, credincioşii CDE mai au presbiterii care "conduc adunarea" şi răspund de toate problemele organizatorice, de exemplu: "cum asigurăm finanţarea, cum facem misiune în oraşul nostru, probleme de disciplină etc.". Ce înseamnă "a face misiune"?
"Spre exemplu, facem o evenghelizare printre studenţi. Care este strategia? Uite, punem un afiş la Casa Studenţilor. Ce mai avem nevoie? De nişte calendare frumoase, de mai multe exemplare din Noul Testament, pe care să le putem oferi, de câţiva fraţi care să servească fursecuri la sfâşit". Cum faceţi ca studenţii să vină să v-asculte, întrebăm? "Păi, avem şi noi studenţii noştri care întreabă printre colegi: nu ai vrea să vii sâmbătă, facem o lucrare de evenghelizare? Dacă este întrebat ce înseamnă evanghelizare, i se spune: vrem să prezentăm pe Iisus Hristos şi Biblia; sau vrem să prezentăm un film creştin sau o carte creştină."... Unii ar putea spune că sunt deja creştini... "Aşa este, dar nu aveţi o întoarcere personală, o mărturisire prin pocăinţă (de aia ni se spune "pocăiţi"!), o recunoaştere a vieţii de păcat...".

Noi nu credem, cum zice Biserica Ortodoxă, că preotul este un mijlocitor al harului

Îl mai întrebăm pe secretarul general al CDE ce înseamnă "binecuvântarea copiilor"? "Noi nu credem, cum zice Biserica Ortodoxă, că preotul este un mijlocitor al harului! Nu-i adevărat, noi nu credem în asta". Ceremonia de binecuvântare a copiilor constă într-o rugăciune la sfârşitul adunării, într-o anumită zi, în care toţi fraţii se roagă pentru copii, iar predicatorul rosteşte o scurtă predică despre ce înseamnă familia şi căsătoria. Nu se pun mâinile pe cap - în nici o împrejurare în cadrul CDE. În plus, în cazul unei morţi premature, "noi credem că copiii celor credincioşi sunt mântuiţi".

Cum a avut loc o aşa mare creştere a numărului de adepţi după '89? "A fost explozia aia de după '89... Adică o deschidere mai mare pentru lucrarea de evanghelizare şi de implicare a noastră. Au fost evanghelizări pe stadioane şi în marile săli din oraşele României...".
Câţiva dintre adepţii CDE au fost arestaţi timp de câteva luni pentru distribuirea ilegală de Biblii. Printre aceştia, fostul preşedinte al cultului (Silviu Cioată, astăzi decedat) şi fratele de sânge al acestuia, actualul preşedinte al CDE, Mircea Cioată, fost inginer petrolist şi şeful de proiect al platformei petroliere "Gloria". În afara unui institut superior de rang universitar (numit Timoteus), nu există licee, ci aşa-numite "şcoli biblice". Adică, timp de o săptămână sau două, anual, predicatorii sunt informaţi cu privire la mărturia de credinţă a CDE. Odată ce există o atât de mare libertate de interpretare, cum este verificat cel dintr-un colţ de ţară că nu bate câmpii? Iată care sunt cunoştinţele esenţiale pentru un predicator, ne răspunde domnul Achihai: (1) cum interpretăm un text biblic; (2) istoria Vechiului şi Noului Testament; (3) însuşirea doctrinei despre Dumnezeu, Iisus Hristos şi Biserică. "şi cam atât, n-are sens să faci cu el (predicatorul) aprofundări de doctrină. Nici în Biblie nu sunt lucruri suficient de clare, astfel încât să spui aşa va fi".

Cum s-a ajuns la credinţa "Necazului cel mare", ce înseamnă acesta?
"Este scris în Apocalipsă!", ne spune domnul Achihai. "Va fi o clipă de încercare cum n-a mai fost alta"... Îl contrazicem, nu este scris nicăieri în Apocalipsă despre "Necazul cel mare". Este scris, cu alte cuvinte, ni se spune. Teologii CDE l-au numit astfel.

Nota Redacţiei: Autorul acestui serial nu şi-a propus să facă nici judecăţi de valoare şi nici să epuizeze un anume subiect. Prezentarea unui cult depinde adesea de inteligenţa şi puterea de comunicare a interlocutorului. Redacţia nu răspunde de informaţiile inexacte primite din partea reprezentanţilor oficiali ai cultelor prezentate în această pagină.


Marius Vasileanu
Adevarul