Despre Posibilitatea Bogumilismului la Români
Dar propaganda pauliană mărginitu-s'a ea numai de-a-dreapta Dunării? Nu se găsesc oare, dacă nu probe, cel puţin unele indicii, oarecari motive de bănuială despre trecerea ei în Dacia lui Traian?
...Se ştie că paulicianii (bogumilii) aveau o veneraţiune specială pentru apostolul Paul, considerându-se ca urmaşii direcţi ai celui mai liberal dintre discipolii lui Crist. Ei pretindeau a fi "creştini de ai sântului Paul" de unde -poate- insuşi numele de Paulicieni.
Ei bine, întocmai aceeaşi pretensiune aveau Românii până în secolul al XVI-lea şi mai încoace, deşi alminterea pareau a fi foarte corecţi în credinţele lor religioase.
La 1527, venind în Moldova Sasul Georgiu Reicherstarffer, ca ambasador din partea regelui unguresc Ferdinand, a aflat aici că Românii se cred a fi conservat intactă religiunea anume a sântului Paul: "gens ista Moldavica - S. Pauli, ut ipsi volunt, religionem hactenus iam inde ab initio non sine summa veneratione et pietate caluit."
Tot aşa un boier moldovenesc încredinţa pe la 1536, pe un diplomat german, că Petru-Vodă Rareş este creştin de legea "Sancti Pauli"
Până pe la 1699 existau în Transilvania Români care puneau pe apostolul Paul mai pe sus de toţi sfinţii, iar un proverb săsesc zice până astăzi în bătaie de joc: "er hat sie verlassen, wie Sanct-Paul die Blach" (el i-a părăsit, ca sântul Paul pe Români).
Această extremă preferinţă pentru marele apostol al ginţilor, preferinţă care la adecă - s'ar putea explica în multe feluri, să nu fie oare o reminiscenţă a paulicianismului în Dacia lui Traian?
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Cuvente den bătrâni
Comentarii