a-10-a zi: - ÎNŢEPENIREA

a-10-a zi: - ÎNŢEPENIREA

Se spun poveşti o groază în pădure.
Când despre coana vulpe cea sireată,
Când despre ursul îndulcit la mure.
Dar în pădure multe se arată.

Din câte vietăţi pădurea are,
Cu fiecare basmul poţi să-l spui.
M-am întrebat odată , cu mirare,
De ce e ţeapăn gâtul lupului.

Când vrea ca să privească înapoi,
Jupânul lup cu totul se întoarce.
Dar într-o zi, pierdută-n frunze moi,
Am înţeles. povestea o voi toarce ;

Suiam pe culme înspre nori, departe.
Printre copaci drumeagul se pierdea.
Deodată simt un foşnet într-o parte.
O căprioară drept spre noi venea.

E speriată, împrejur priveşte,
Dar nu mă vede. Spaima se adună,
Iar clipa e torent ce nu se-opreşte
În goana lui aprinsă şi nebună.

Să vadă tot dorea în urma ei.
De oboseală tremură-n picioare.
Nu vrea să stea. Ea fuge înspre stei,
Iar sufletul în pieptul tânăr doare. 

Întreaga fugă e o prăbuşire
Dincolo-n vale, către largi câmpii,
Iar ochii ei curaţi şi blânzi din fire
Sunt două mari castane arămii.

Întoarce caprioara, chinuit,
Grumazul către frunza mereu verde
Şi rânjetul îl vede răsărit,
Al lupului ce urma nu i-o pierde.

Am înţeles atunci şi-am ţinut minte
De ce e ţeapăn lupul şi-o să fie.
Pentru că prada lui e înainte
Şi-aleargă către ea să o sfâşie.

Ce ar putea să facă el cu-n gât
Cu care să se-ntoarcă, poţi să-mi spui ?
Doar să privească mândru, doar atât,
Prăpădul ce-a lăsat în urma lui.

Desenat de Marius Oltean, elev în clasa a IV-a, Şcoala Generală 28, Braşov