Ultimul vers m-s părăsit în deşert
risipit printre cactuşi.
Atâţia ani obosiţi parcă
- o întreagă adunare, o nuntă -.
Toate iubirile au un miez depărtat
o sămânţă din coajă de perlă.
Se face noapte!
Sunt sora care nu vrea să uite
de rude,
care fuge după anotimpuri
cu plasa de fluturi,
care aşteaptă pe cineva
să deseneze în jur un cerc
din care să nu iasă până la Înviere.