Eram o jucărie ruginită
pierdută într-un secol fără cuget,
mă întorcea cu cheia o ursită
copilăroasă, proastă şi smintită,
eu ţopăiam, ca boul, după muget

Ispite adumbrite-n molitvelnic
îmi arvuneau parşive penitenţa
înscrisă strâmb în slove de pomelnic
răstălmăcită-n graiul nevremelnic
în care gângăvea afon potenţa

În zămisliri de neînstări drumeţe
îmi înţoleam destinul tras pe sfoară
şi-l măscăream cu vorbe şugubeţe
croite-n stihuri, pilde şi poveţe,
el mă credea sufleurul de o seară

Cu-n ochi cucernic şi cu altul şui
mă tot holbam prin telescoape chioare
la cerul pezevenghi, al nimănui,
o temniţă de stele amărui
nădăjduind aleanuri viitoare

Aşa că născoceam răscruci cu carul
pe care le-ndopam cu vinuri rare
răstălmăcite-n teascuri, scurse-n farul,
uitat la ţărmul unde osuarul
trecea prin pâine îndoieli fugare

Buimace gânduri călăreau instincte
cătând cu sârg lichenii pe dindosuri
şi urme de potcoave în cuvinte
şi-n florile, pretexte de morminte,
sădite-n pânde acre de prinosuri

Eram o jucărie îngropată
în vlaga zvonului de înălţare
înfipt în balamucul dinspre tată,
străbunul meu cu fruntea-nmiresmată
de seul behăind în lumânare...