în jurul meu cad zidurile norilor
contractez pneumonii de-o viaţă şi tu nu ştii
cum naufragiază penultima călătorie

iluzia de a fi jumătate umbră ţărmului cronofag
se pierde acestei încremeniri apocrife
numai el îşi caută prin nisipuri tanagra muribundă
lîngă solfegii de sînge

sunt doar catedrale de aer ascuţite dincolo
de ne-au rămas închise într-o piatră albastră mările şi navigatorii

de la o vreme mi-am ridicat
un cavou de nesomn pe marginea lumii
unde înfrigurează tăcerea
aeropagul inocenţei