Are România nevoie de bizantinologi?

Comments

Re: Are România nevoie de bizantinologi?

Iata ca cei dinlauntrul sistemului critica si calitatea UNiversitatii romanesti. Si nu ma mira ca rectorii din celalalt articol, care se lauda cu 'rezultate', sunt de pe la facultati tehnice.
Cum zice fiul marelui erudit Al. Paleologu, asa este: calitetea universitatii scade toamai datorita lipsei de interes fata de ceva acre nu iti aduce imediat un cistig material. Cistigarea unor olimpiade de IT sau matematica face ca eruditia sa se pastreze, sa se transmita generatiilor mai tinere?

Mai este aceasta generatie - apoi? As fi curios sa aflu, daca e posibil - si stiu ca nu este - citi din elevii de liceu de azi mai vor sa devina 'istorici', 'bizantinologi'... Sunt convins: putini, extrem de putini. Si isi tin visul secret, sa nu rida de ei colegii...

Pages

Printre tinerii prieteni din jurul tatălui meu un loc aparte îi revine lui Petre Guran, pe care îl ştiu din primii ani de şcoală. Familiile se cunoşteau de pe vremea bunicilor şi chiar a străbunicilor, iar noi am fost un tandem inseparabil pe tot parcursul studiilor la liceul german din Bucureşti. Dar nu despre prietenia noastră este vorba, ci despre ilustrarea ipostazei de "cloşcă cu pui" asumată de tata faţă de o serie întreagă de tineri intelectuali.

Punctul de care aş vrea să mă leg este splendidul studiu despre Alexandru Paleologu şi moştenirea bizantină, publicat de Petre Guran în "Adevărul literar şi Artistic" la câtăva vreme după moartea tatălui meu. Mai mult decât un simplu necrolog, a fost un suprem omagiu alimentat de ce ştie mai bine savantul meu prieten. Potriveala dintre subiectul şi autorul articolului nu putea fi mai bună.
Voi reda, aşadar, în continuare un text pe care-l scrisesem pentru medalionul consacrat lui Petre Guran tot de către "Adevărul literar şi Artistic". Am considerat la vremea respectivă că prea multe laude strică şi că prezentarea semnată de Adrian Papahagi era suficientă. Dar vorba lui Dandanache: am păstrat docomentul şi "la un caz iar... pac! la Răsboiul."
*
"Revoluţia n-are nevoie de savanţi", declarase acuzatorul public în procesul soldat cu condamnarea la moarte a lui Lavoisier. Tare mă tem că nici ţara noastră "n-are nevoie" de multiple categorii de savanţi, printre care bizantinologii, bieţii de ei, formează unul din grupurile cele mai mici şi mai oropsite. Nici măcar consideraţiile identitare nu schimbă lucrurile. De moştenirea bizantină se poate vorbi oricât la sindrofii bisericeşti sau la manifestări patriotice. Explorarea ei serioasă nu pare însă a fi o prioritate.
Din generaţia mea, Petre Guran e singurul care a abordat cu temeinicie studiile bizantine. În ţară a fost antrenat de Alexandru Duţu şi Nicolae şerban Tanaşoca, iar la Paris a încăput pe mâinile lui Gilbert Dagron, unul dintre cei mai mari specialişti în domeniu. Tema pe care a abordat-o în teza de doctorat are o importanţă capitală pentru noi. Este vorba de transformarea interioară a Ortodoxiei în momentul declinului politic al Imperiului şi de regândirea relaţiilor dintre Biserică şi Stat în acest nou context. A fost o schimbare la fel de profundă ca şi victoria creştinismului prin conversiunea lui Constantin cel Mare. Meritul lui Petre Guran este că documentează cu lux de amănunte ceea ce eu aş numi o teologie politică a isihasmului.
Desigur, atacând o asemenea problemă, el a asumat riscul pe care şi-l iau toţi aceia care pun o întrebare cu adevărat importantă. Subiectele plicticoase sunt cele mai sigure din punctul de vedere al carierei universitare. Norocul lui Petre Guran este că cercetările lui au suscitat interesul unor "grands seigneurs" precum Peter Brown sau Gilbert Dagron. Lumea bizantinologilor fiind foarte mică, sunt convins că recomandarea lor va conta şi că prietenul meu nu va rămâne în afara sistemului academic. Nu pentru cariera lui îmi fac griji, ci pentru o ţară în care nu e loc de asemenea tineri savanţi.
De problema asta m-am izbit şi eu, dar iată că am fost numit ambasador. Pe mine asta nu mă scoate complet din ale mele, pentru că disciplina mea de bază e teoria politică. Experienţa practică mă va face chiar un mai bun profesor, dacă voi vrea să reiau firul profesiei iniţiale. Spre deosebire de politologii de azi, care adesea nu ştiu despre ce vorbesc, cei mai importanţi gânditori politici au fost toţi oameni cu experienţă concretă în domeniu. Ce se face însă un om precum Petre Guran, căruia disciplina proprie nu-i permite incursiuni în demnităţile publice? El nu poate fi decât profesor sau cercetător, ceea ce-l exclude practic de la orice posibilitate de carieră în România.
şi nu de persoana lui Petre Guran este vorba aici, chiar dacă mie unuia mi-ar părea rău să-l ştiu exilat în cine ştie ce colţ îndepărtat al Canadei, Australiei sau Statelor Unite. Este vorba de surparea lentă, dar sigură a Universităţii româneşti, de dispariţia erudiţiei din peisajul autohton şi de lipsa de interes pentru propria noastră istorie şi spiritualitate.

Toader Paleologu
Adevarul

Opiniile cititorilor
Ma alatur si eu opiniei tanarului si distinsului nostru ambasador cu speranta ca cei care detin puterea in institutiile noatre academice nu vor fi orbi, si nu vor cârti, cum au mai facut-o si in cazul altor bizantinisti români, care fac cariera din pacate pe tarâmuri indepartate spre beneficiul altor natii... De ar sti marele nostru bizantinolog Iorga, cel care a infiintat primul congres mondial de bizantinologie la Bucuresti, s-ar inlacrim-a fara indoila! Nicoletta Isar, bizantinolog, Universitatea din Copenhaga

2006-02-25

Știri Atheneum: