Totul era gol  la casa părăsită.
Nu mai exista faţa de masă, nici perdea
ascunzând de afară vreun chip de fiară venită din pădure.
Pe masă ceşti nu abureau.
Podele aveau vopseaua scrijelită,
de parcă animale sălbatice trecuseră pe aici cu unghii ascuţite.
Nu exista preş pe care să calci,
nici vreun pat pe care să stai.
Atârna de un perete o pătură de lână mâncată de molii.

Ţi se făcea frică.
Pustietatea însăşi devenea o prezenţă,
dialogând fără să vrei cu ea.
Miros de Narcisă nu răzbea până aici.
Într-un colţ al casei se zărea o laviţă prăfuită,
în care se afla o catrinţă şi o rochie veche de mireasă.
Cineva făcuse nuntă aici, se iubise,
lăsând acum numai timpul
să pătrundă
în umbra unui opaiţ cu lumină împăinjenită.

În zgomotul uşii trântite de un vânt nebun,
ultima urmă a unei dragoste nu mai era de văzut.