De-mi vei cere...
să mă dezbrac de trupul meu de lut -
să părăsesc al lumii
vechi tumult
şi, ca flacără sublimă,
să transced în absolut -
voi face-o!

...şi voi îmbrăţişa o taină,
unde cuvintele
n-au loc...
ci doar tăcerea,
nemărginirile albastre,
şi inimile noastre...
atât!

De-mi vei cere...
mă voi descătuşa de patimi,
de umbra grea a nopţii
păgânul cânt al sorţii,
şi-n urmă voi lăsa dureri
ce temniţă mi-au fost
ca până - ieri -
dar...
trebuie să-mi ceri!