Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este singura zi în care nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghie înseamnă jertfă şi se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeaşi zi. În schimb, se oficiază Denia Prohodului.

Credincioşii trec pe sub masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se aşază o faţă de masă înfăţişând punerea în mormânt a lui Iisus (Epitaf), Evanghelia şi Crucea. La final, preoţii cântă Prohodul Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.

La sate, Denia Prohodului se mai numeşte Denia Tinerilor, pentru că bătrânii trec mai greu pe sub masă.

Anumite activităţi sunt oprite cu desăvârşire în Vinerea Mare, fiindcă au contribuit la adâncirea chinurilor lui Iisus. Nu se consumă urzici şi nici oţet, pentru că Lui i s-a dat să bea oţet după ce a fost biciuit, nu se lucrează nimic, pentru că totul 'va seca', nu se frământă şi nu se coace pâine, ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului, aflată în durere şi în rugăciune.

În schimb, se roşesc ouăle, pentru că atunci a curs sângele lui Iisus, şi se înconjoară casa de trei ori cu lumânarea adusă de la slujba Prohodului, spre a o feri de boli, de trăsnet şi de foc.

În Vinerea Mare, după datină, se ţine post negru - nu se mănâncă şi nu se bea nimic toată ziua. Numită şi Vinerea Seacă, în această zi nu se spală rufe, nu se coase şi nu se sacrifică păsări sau animale; cine face vreun rău semenului său, se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale ţării se afumă cu tămâie pomii şi casele pentru a le feri de animalele sălbatice, de trăsnete, boli şi dăunători. De asemenea, există tradiţia că dacă plouă, va fi un an îmbelşugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul.

Începând din seara de Florii, până vineri, când se cântă Prohodul Domnului, după orele 18,00, preoţii rostesc rugăciuni rituale şi cânturi şi citesc fragmente liturgice din vechiul Testament, numite paremii. În fiecare zi din Săptămâna Patimilor se citeşte o anumită Evanghelie - în limba slavă 'Denii' înseamnă zilnic. Fiecare Denie aminteşte de persoane din Vechiul sau din Noul Testament sau de evenimente care au premers răstignirea pe cruce a Mântuitorului Hristos.

Astfel, luni este pomenit dreptul Iosif, fiul Patriarhului Iacob, marţi se pomenesc cele zece fecioare despre care Mântuitorul Hristos a vorbit ucenicilor săi şi mulţimilor, iar miercuri este amintită femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele Mântuitorului în casa lui Simion, leprosul din Betania.

Joi se prăznuiesc patru evenimente: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos (Ioan, capitolul 13), Cina cea de taină (relatată de cei patru evanghelişti), rugăciunea de grădina Gheţimani (Ioan, capitolul 15-16) şi trădarea Domnului de către Iuda (Matei, capitolul 26).

În timpul Deniei Mari - a celor 12 evanghelii - se citesc 12 fragmente, cât numărul apostolilor, extrase din cele patru Evanghelii. Un alt element specific Deniei de joi este scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii.

Vineri, este Denia cu prohodul Mântuitorului (Matei, capitolul 27, Marcu, capitolul 14-25, Ioan, capitolul 11, 19, Luca, capitolul 22-23).

În Bucovina, Deniile sunt întâmpinate 'protocolar'. În săptămâna a cincea din Postul Paştelui, casele şi ogrăzile trebuie curăţate şi primenite. După ce văruiesc pomii din livezi şi din grădini, copiii îmbracă hainele de sărbătoare şi merg la biserică. Femeile poartă în această perioadă năframe negre.

Deniile au apărut odată cu Creştinismul şi au existat şi în perioada de unitate a Bisericii. În prezent, ele nu aparţin numai ortodocşilor - Deniile simplificate se oficiază şi la catolici şi protestanţi.

Slujbe pregătitoare, deniile au rolul de a purifica sufletul prin reculegere şi rugăciune, pentru a putea trăi profund bucuria Învierii Mântuitorului.