Voi...
ce ştiţi să opriţi
căderea clipei
în cupa gândului
deschis ca o floare de mai...
nu vă fie teamă
de rătăcirea
prin labirintul singurătăţii...

Voi sunteţi măsura
sublimei cutezanţe
şi mărturia " a toate" -
voi...
ce năzuiţi a săpa fântâni
spre a găsi izvorul
celei mai pure
creaţii...

Voi...
ce ştiţi a smulge
stâncii
aurul cuvintelor...
cuvinte ce şi-au ascuns în adâncuri
cu teamă... strălucirea...
luaţi aminte la călăuze
ce vă surâd
cu chip de înger...

... drumul ce v-arată
e pavat cu vorbe goale
şi mânjit
cu sângele nevinovat
al florilor deschise delicat
pe marginea abisului
ce-şi caută martirii...

Voi...
ce ştiţi să opriţi
curgerea timpului
cu puterea cuvântului...
ridicat ca un zid în faţa neantului...

... nu vă fie teamă
de măreţia creaţiei
ce-o veţi lăsa mărturie
celor - ce nu vor cunoaşte poate...
labirintul singurătăţii
devenit mormânt al pierzaniei
ochiului stins al regelui Oedip
ce-a căutat cu patos adevărul
adevărul...

din ciclul (poeme becartiene)