Lin din tăcere soarele răsărea,
cămaşă de mire purta,
iar luna cu fruntea feciorelnic plecată
cânta cum nu cântase vreodată.
Pădurea susura,
orchestră a tăcerii, ce lin aştepta
şi timpul, timpul trecea.
Din lumină şoapte şi chemări
visuri izbite de zorile zile,
lin izvor, cântător,
şi setea, setea, ca un dor sfâşietor.
Punţi, numai punţi,
turme de miei
şi lupii ce-i păzesc pe ei.
Turma de miei, turma de mioare
Ce lupi oare, ce lupi oare îi păzesc!?
Lupi de lumină
Cu boturi umede adulmecand
Şi vrăjmaşii sfârtecând.
Steagul străbun suieră peste creste de munţi.
Sunt lupii tineri, lupii cărunţi
Veniţi, să păzească mieluşeii, din munţi.

21 martie 2008