M-a blestemat un cuvânt

M-a blestemat un cuvânt
că l-am risipit în vânt
Aşa c-am devenit vânt,
pe cuvânt...
M-am certat cu valurile,
n-am cruţat nici ţărmurile,
nici deşertul, nici pădurea,
pretutindeni şi aiurea
După ce s-au zbuciumat,
valurile m-au trădat
Nisipul nu m-a iertat,
în suflet s-a furişat,
(stâncile m-au sfâşiat)
Pădurea m-a păcălit,
s-a mulţumit c-un şoptit
Când am certat stelele,
mi-am găsit belele;
m-au dezlegat de cuvânt,
să-nvârt morile de vânt