Moto: \"Eu vă botez cu apă, dar va veni Acela care vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt\"
În nopţile de gheaţă din luna lui faur mă scald în Styxul-balaur cu Gură de Aur În nopţile de foc ale lui gustar mă scald în Styxul-solar, de argint iudar
În nopţile de noapte cu fiecare vis îmi incendiez amprentele sufletului până-n zori când îmi cresc altele, oarecum, aceleaşi În noaptea nopţilor îmi calcinez ADN-ul, până-n zori când lumina lor, îmi restituie chipul oarecum acelaşi amprentat, ADN-iat, calcinat de-anonimat
M-a blestemat un cuvânt că l-am risipit în vânt Aşa c-am devenit vânt, pe cuvânt... M-am certat cu valurile, n-am cruţat nici ţărmurile, nici deşertul, nici pădurea, pretutindeni şi aiurea După ce s-au zbuciumat, valurile m-au trădat Nisipul nu m-a iertat, în suflet s-a furişat, (stâncile m-au sfâşiat) Pădurea m-a păcălit, s-a mulţumit c-un şoptit Când am certat stelele, mi-am găsit belele; m-au dezlegat de cuvânt, să-nvârt morile de vânt
Când credeam în libertate alergam, îmi dădeam pinteni, singur, nesilit de nimeni, spre-o delirantă cetate, dar ea mi-a fost, la nevoie, temniţă de bunăvoie Acolo-mi măsuram lesne Lanţurile de la glesne
Pe înserat, în visu-mi-port, perimat-fort, a ancorat fără efort, un vas-pirat, cu un stindard-fluture şi cap de mort Piraţii-umbre, pare-mi-se, piratau uitate vise
Cântul tăcerii, al durerii, orchestrat de soarte inexorabil desparte lumina de noapte, infinitu" de finit tăcerea de şoapte, apele ochilor de plaja amintirilor, la porţile sărutului, cu-acorduri frânte din taina-nceputului
Din al timpului pocal se scurgea din vremeea aceea fantomatică paradă, om şi cal cu pavăză, fără spadă, strigând-o pe Dulcineea; Ecogau doar craniote, cu ecouri-hohote: Salutare, Don Quijote !
La început de început mă simţeam înger căzut de-undeva, din galaxie botezat în apă vie; nu ştiam că mi-a fost dat să fiu scăldat în păcat... de atunci, neîncetat m-aş fi vrut rebotezat, însă îmi este tare greu să mă nasc mereu, ...mereu
Comentarii