nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri
ploaia poartă gust sălbatic de sînge,
doar leagănul cerului mă dezmiardă
zălog nesomnului tu pătrunde
cand mări depărtînd
veni-vor supuse
de nicăieri

torentele cad prin burguri bolnave
umbrele trec prin pîntec povară
moartea să-mi nasc
de neunde
spre-de-din-doi
dinafară

azi fie-mi mantie şi mă-nfăşoară
şi-aruncă zăvorul
nins pînă ieri

...nu închide uşile toate
ci vindecă-mă
acestei seri...