Exerciţiu liric
oraşul s-a oprit la mantinelă
exerciţiu liric
I
stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.
II
stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
istoria se vinde pe-o franzelă
că şi morţii i se face greaţă
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
iar eu plătesc de-acuma un tribut
în gânduri care vor să se răscoale
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
prin sufletele noastre ca un mort
coborând din creştet înspre plex
III
oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă
porturile nordice îngheaţă
matrozii buluciţi pe caravelă
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
saltimbancul de la carnaval e
când se sting luminile limbut
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex
o himeră bântuie prin dex
dar nu va ancora în nici un port!
Ce-ai să faci?
Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Mircea Micu
-----------------------
Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Cumpăr-o duzină de batiste
Sigur n-o să-ţi fie prea uşor
Şi-n final ai să mă ştergi din liste
Zilele vor fi la fel de triste
Şi vor trece fără vreun fior
Ce-ai să faci iubito dacă mor?
Cumpăr-o duzină de batiste
Zadarnic să-ţi mai spun că te ador
Îndrăgostiţii lasă-i să insiste
Maşinii de spălat ca să reziste
Nu uita să-i pui şi ceva clor
Şi mai ales, duzina de batiste...
necunoscutul
lume alergând în toate sensurile
eu care nu pot să merg încotro vreau
şi necunoscutul care mă însoţea
neslăbindu-mă din ochi
când apucam pe o stradă nouă
cea din urmă dispărea cu totul
că nu mai îndrăzneam să întorc capul
degeaba ajunsesem pe o terasă
a trebuit să cobor fără să-l văd
şi am continuat să-l caut
şi după ce m-am trezit
Vorba multă
Feţi frumoşi cu frunţi de ceară
noaptea vor veni să-ţi ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;
Vorba naşte şi omoară:
e călău dar şi vioară
şi de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde
Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are şi, numai o gură
lumea vorba când îţi fură
Înţelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoţând de sub carapace
doar cât trebuie şi, pace!
toată lumea fură, fură
confuzia domneşte peste lume
la tribună lideri spun poveşti
momârlanii fură din caleşti
sacii politicienilor cu glume
nimeni nu mai are chef de muncă
mai uşor e să ieşim în stradă
să strigăm un huuo!, la grămadă
să ne dea guvernul bani de şuncă
toată lumea fură, fură
nouă nu ne-a mai rămas nimic
şi-atuncea cum să taci chitic
şi să-ţi pui lacăt la gură?!
Amurg pe cai
Amurg pe cai cu seri de fum, subţire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care ştii c-ai mai trecut odată
Şi o desprinzi acum din amintire
Halucinează bălţi de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieşirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;
Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândeşte
Din menghina ursitei ca un cleşte
Suav teroarea ne-a pătruns în oase
O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiţi pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Şi cad vrăjiţi în somnul de melasă.
Comentarii