povestea urciorului cu grîu
...cînd mă întorc pe partea asta
îmi şiroieşte inima ca apa
să-mi sfarme tîmpla şi nu alta
alteori
măicuţa mea
cînd îmi punea în mînă
cu dragoste urciorul
aranjîndu-mi fusta
şi eu cu gîndul fluturînd povaţa
nici nu simţeam prăpădul dragul
de jgheabul de la Cucu
gata...altul...
cîte urcioare Doamne cîte
şi asta numai la bunica
mă furişam acasă seara
ruptă de foame şi căintă
de mai păstra săraca mama
măiastra rochie de zînă
cu trenă lungă din tifon
pe care am cusut-o noaptea
pe ascuns la Lună
în patul prispei cu pătură la drum
aş fi fugit şi astăzi cu cîinele Mozoc
în inima pădurii la fîntîna Geangaliei
să-mi crească căprioare şi ciuperci
în mînă
la jarul sfîrîind cu ouă
cît de adevărate şi de vii
sunt amintirile acum
cînd mă întorc pe partea asta
aud ca azi
cum cîntă Caravana la Cămin
şi întorcînd la cărămidă
cîntam cu ea
...pămîntu`lu`tato de la Glod
ba a lu` mama
bine atunci...
săracul unchi fie iertat
apoi lovind în Radioul popular
cu palma
juca
ţinîndu-se de marginea ferestrei
rîdea şi sufletul în noi
cum tată Radule?
- aşa...hai mă Mărine ori uitaşi
venea şi seara să ne pună-n pat
masa cu trei picioare
şi ridicîndu-se îşi dezvelea
amarul frunţii
făcînd o cruce mare peste noi
proptea încet de piept
o pîine dresă-n ţăst
cît roata numai ochi
sub care
stăteau întotdeauna orînduite
frunzele de nuc
şi spre-ndrumare ne spunea:
- se dă doar o felie - cu ea -
voi trebuie să mîncaţi tot
cînd mă întorc pe partea asta
aud cum tînguie urcioare
şi-s toate pline ochi cu grîu
şi-s toate pline cu cărbuni
de stîlpul nucilor din Vîlcu
cum le-au dat
si cum le dam de sfîrîia pămîntul
cum sufletul acuma
şi n-am ştiut
şi n-am putut
să fac nimic
de data asta...
Comentarii