povestea urciorului cu grîu

povestea urciorului cu grîu

 

 

        ...cînd mă întorc pe partea asta

       îmi şiroieşte inima ca apa

      să-mi sfarme tîmpla şi nu alta

      alteori

      măicuţa mea

      cînd îmi punea în mînă

      cu dragoste urciorul

      aranjîndu-mi fusta

      şi eu cu gîndul fluturînd povaţa

      nici nu simţeam prăpădul    dragul

     de jgheabul de la Cucu

     gata...altul...

     cîte urcioare   Doamne    cîte

     şi asta numai la bunica

     mă furişam acasă   seara

     ruptă de foame şi căintă

     de mai păstra săraca mama

     măiastra rochie de zînă

     cu trenă lungă din tifon

     pe care am cusut-o noaptea

     pe ascuns la Lună

     în patul prispei cu pătură la drum

     aş fi fugit şi astăzi cu cîinele Mozoc

     în inima pădurii la fîntîna Geangaliei

     să-mi crească căprioare şi ciuperci

     în mînă

     la jarul sfîrîind cu ouă

 

     cît de adevărate şi de vii

     sunt amintirile acum

     cînd mă întorc pe partea asta

     aud ca azi

     cum cîntă Caravana la Cămin

     şi întorcînd la cărămidă

     cîntam cu ea

     ...pămîntu`lu`tato de la Glod

     ba a lu` mama

     bine atunci...

     săracul unchi   fie iertat

     apoi lovind în Radioul popular

     cu palma

      juca

      ţinîndu-se de marginea ferestrei

      rîdea şi sufletul în noi

      cum tată Radule?

      - aşa...hai mă Mărine    ori uitaşi

      venea şi seara să ne pună-n pat

      masa cu trei picioare

      şi ridicîndu-se îşi dezvelea

      amarul frunţii

      făcînd o cruce mare peste  noi

      proptea încet de piept

      o pîine dresă-n ţăst

      cît roata numai ochi

      sub care

      stăteau întotdeauna orînduite

      frunzele de nuc

      şi spre-ndrumare ne spunea:

     - se dă doar o felie - cu ea -

      voi trebuie să mîncaţi tot

 

      cînd mă întorc pe partea asta

      aud cum tînguie urcioare

      şi-s toate pline ochi cu grîu

      şi-s toate pline cu cărbuni

      de stîlpul nucilor din Vîlcu

      cum le-au dat

      si cum le dam de sfîrîia pămîntul

      cum sufletul acuma

      şi n-am ştiut

      şi n-am putut

      să fac nimic

      de data asta...

 

 

 

 

 

Cenaclu Literar: