UNDE NI SUNT...?

În luna octombrie 2004, la Bucureşti s-a anunţat: "În România a avut loc un holocaust"

Membrii Comisiei:
- Prof. Elie WIESEL, Preşedinte
- Radu IOANID, Vicepreşedinte
- Tuvia FRILING, Vicepreşedinte
- Mihai IONESCU, Vicepreşedinte
- Ioan SCURTU, Institutul N. Iorga, Consilier de Stat, Administraţia Prezidenţială, Coordonator Secretariat
- Victor OPASCHI, Consilier de Stat, reprezentant al Preşedintelui României în
Comisie
- Viorel ACHIM, Institutul "N. Iorga"
- Lia BENJAMIN, Centrul pentru Istoria Evreilor din România
- Liviu BERIS, Reprezentant al Asociaţiei Evreilor din România, Victime ale Holocaustului
- Irina CAJAL MARIN, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
- Adrian CIOFLANCA, Institutul "A.D. Xenopol", Iaşi
- Ioan CIUPERCĂ, Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi
- Alexandru ELIAS, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
- Alexandru FLORIAN, Institutul pentru Studii Social-Democrate
- Vasile IONESCU, Organizaţia Rromilor
- Corneliu Mihai LUNGU, Arhivele Naţionale
- Andrei PIPPIDI, Universitatea Bucureşti
- George VOICU, Universitatea Bucuresti
- Jean ANCEL, Israel, Institutul "Yad Vashem"
- Colette AVITAL, deputat (Knesset)
- Andy BAKER, American Jewish Committee
- Randolph BRAHAM, CUNY, US
- Mihai Dinu GHEORGHIU, Universitatea Paris II, Franţa
- Hildrun GLASS, Germania
- Dan MARIASCHIN, Vicepreşedinte B'Nai B'Rith
- Paul SHAPIRO, US, USHMM
- Michael SHAFIR, RFE/RL, Israel
- William TOTOK, Germania
- Leon VOLOVICI, Israel

Privesc lista celor din "Comisie": nu-l vad pe Oişteanu; nici pe Andrei Cornea; nici pe tovarăşu' Teşu de la "Munca" - au oare de ce? Să fi fost înlocuiţi în ultimul moment de doi-trei goi figuranţi-activi (ca toţi proaspeţii convertiţi, mai catolici decât Rabinul-General) - ca Pippidi, M.D. Gheorghiu, Totok? Dar unde-i Dinu C. Giurescu? - să fi lins el pe degeaba ceea ce a lins? Dar Gabriel Andreescu? Dar Dan Pavel? Dar Laszlo Alexandru, dar Pecican? Dar Buzura, Doctorul Honoris Causa de la Ierusalim, răsplătit pentru isprava înalt culturală de a fi trimis la topit un volum de documente care probau şi responsabilitatea evreilor? Dar Breban, dar Ţepeneag - cu stindardul lor pe care scrie, citeţ: "Ed. Reichman"? Dar Marta Petreu cu I. Vartic, învăţăcei ai tovarăşului lor Ion Ianoşi?

Să fiu crezut: nu pentru că mi-aş fi făcut vreo iluzie că ultimele texte ale mele "Basarabia" şi "Săptămâna Roşie" ar fi putut avea un efect lămuritor, eventual încurajator în apărarea părţii noastre de adevăr. Ci pentru halul nici măcar minim-moralian al consângenilor noştri: în schimbul unei burse, a unei călătorii, a unei invitaţii la un colocviu (şi nici măcar, nu totdeauna au fost momiţi cu avantaje, ci... s-au...auto-momit, după obiceiul strămoşilor lor, profesionişti ai arvunei ne-cerute si ne-onorate) - sunt capabili să "recunoască-cinstit-ca-la-Piteşti" că mamele lor sunt curve, că taţii lor au mâncat copii (vorba lor: ...Şi ce dacă am zis, eu ştiu adevărul: că mama nu-i curvă, tata nu e mâncator de copii - dar dacă aşa se cere...; şi,-n plus, s-ar putea să se dea câte ceva......).

Îl arăt cu degetul meu de turnător al turnătorilor atât pe Buzura, lepra batrână, cât şi pe mai-junele M.D. Gheorghiu - care, prin forţa lucrurilor (a vârstei) nu a putut mânca rahatul ceauşist - dar să nu ne pierdem speranţa, tovarăşi! Tinerii români sunt leit fiii, nepoţii românilor cu piept de aramă, deci: ce naşte din român - slugă este! De ce ne-am mira-revolta constatând că tinerii-din-ziua-de-azi nu sunt chemaţi să spele grelele păcate ale părinţilor lor, ci să mănânce, ei (cu gura lor!) rahatul tradiţional: nu ca pe timpuri, rahat rusesc, vulgar-barbar, ci rahatul tehnologizat-rafinat americano-israelian - unde mai pui că, pe-bază-de-el, se dă - ce s-o da, numai să se dea...

Chiar să nu existe printre cele peste douăzeci de milioane de români un om normal, care să judece normal, să găsească anormal "Raportul" cu tot cu "concluziile" lui? Să fi uitat românii tot ce ştiau, tot ce citiseră? Puţin le pasă de adevăr, îşi spun că oricum, tot nu sunt luaţi în seamă, deci mai înţelept e să tacă - pentru a nu-i provoca pe dom' sergenţii care ne păzesc din 23 august 1944? (pe noi, basarabenii, bucovinenii, din 28 iunie 1940).

Dar unde ni sânt intelectualii, în primul eşalon: scriitorii? Unde ni sânt directorii de conştiinţă? Unde analfabeţii civic până la 22 decembrie 89, dar-însă-totuşi alfabetizaţii în cursul-rapid din Piaţa Universităţii?

Unde ni sânt apărătorii demnităţii naţionale? Unde ni sânt apărătorii adevărului în contra minciunii instituţionalizate?

Şi unde "vocile" celor care acum câţiva ani încercaseră să rostească partea lor de adevăr, însă, nepregătiţi psihologic pentru a răspunde unor atacuri brutale, acuzatoare, mincinoase - s-au speriat, au fost băgaţi în boale - şi de atunci tac chitic?: N. Manolescu, G. Liiceanu, D. Tudoran. Unde sunt? Ei, dragă-doamne, sunt şi directori de conştiinţă ai naţiei, nu doar reprezentanţi de frunte ai culturii... (în fine, cultura specifică românilor, cea vajnic rezistentă comunismului). De ce nu li se aude glasul? Au fost băgaţi în boale de prima răsteală a evreilor? S-au cutremurat, apoi s-au aplatizat-turtizat sub acuzaţia de "antisemitism"? Dar ei - aceşti intelectuali sunt (iertare: erau) capabili de discernamânt, ştiau ce e adevăr, ce e minciună, ştiau să susţina un punct de vedere, să participe la un dialog.

De ce tac, ascunşi sub ţol, adică ei nu ştiu nimica, să fie lăsaţi cu nevoile-şi-neamul lor, că, uite, ei sunt bolnavi de ficat şi au de plătit pensii alimentare...?

De ce... De frică. Aşa au trait sub Ceauşescu, aşa au supravieţuit sub Iliescu, aşa vor vegeta sub Băsescu: cu frica. Tremurând, prin tradiţie, din negura veacurilor. Aşa au făcut românii istoria: "tot tremurând, tot aşteptând..."

Aşteptând - ce? Să vină americanii? Să ne facă ei dreptate, cum fac dreptate palestinenilor, afganilor, irakienilor?

De ce nu se găseşte un singur român normal, care, ridicat pe două picioare, să rostească adevărul nostru, al comunităţii româneşti, pentru a răspunde neadevărurilor, calomniilor scuipate de "Comisie" şi de slujnicarii ei? Dar cine să fie acela:

Prinţul Lichelelor Liiceanu? Să apere, el, cauza naţiei sale? Care natie? Dar ce are el cu naţia română - el are cu naţia sa de afacerişti editoriali, cu naia clanului său de olteni ...oţi;
Ce să-i pretinzi unui Pleşu, legendar autor al Tratatului "Despre îngineri"?

Ce să ceri lui Manolescu, emerit legitimator al ilegitimului Iliescu imediat după mineriada sângeroasă? Sa "combată", el, de capul lui, recenta teză a stapânului sau, Tovarăşul Ion - că da, a fost "holocaust" în România, că da, numai românii sunt vinovaţi faţă de evrei, în schimb (!) evreii nici usturoi nu mâncaseră, nici Românie nu vânduseră-trădaseră, cu consecvenţă, cale de un secol, iar începînd din 28 iunie 1940, doamne-fereşte să se comporte cu noi, basarabenii şi bucovinenii, ca cei mai feroci dintre ferocii, barbarii komisari bolşevici?

Şi să nu mi se spună că Dorin Tudoran (alt "antisemit" de anţărt) a cârtit şi sub Ceausescu - da, dar pentru ce: ca să ceară drepturi şi pentru altii? Da de unde: ca să obţină "dreptul" său de a emigra. Abia după aceea a devenit combativ - însă după decembrie 89 a revenit la starea lui naturală, de scriitor-român, selectiv în "opţiuni", prezentându-şi interesele drept convingeri, eşuând în consilieratul lui Voiculescu... Acum, la miezul nopţii de ce tace?

Unde sunt celelalte voci-autorizate în rostirea adevărului? Fiindca am vorbit de scriitori - ca cei mai chemaţi - ce-ar fi dacă aş lua "Dicţionarul esenţial al scriitorilor români" să-i înşir alfabetic?

Inutil. Nici unul din cei în viaţă nu ar avea normalitatea scriitoricească de a protesta.
S-ar fi schimbat ceva dacă mai trăiau Marin Preda, Bogza, Jebeleanu, Deşliu, Nichita Stănescu, A. E. Baconsky, Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Ivasiuc, Titus Popovici? Da de unde!

Dar cei deja clasicizati: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Camil Petrescu, Sadoveanu, Eftimiu - cum ar fi reacţionat la o astfel de închinare? Ei, cum: exact ca urmasii lor...

Din Istoria Literaturii Române văd un singur literator care şi-ar fi ridicat glasul - dealtfel şi-l ridicase, dar îi închisese gura, internându-l în azil Maiorescu, protectorul său: Eminescu.

În octombrie 2004 Iliescu Ion s-a făcut grav vinovat faţă de poporul român, faţă de naţia română, declarîndu-se de acord cu toţi termenii diktatului unor notorii falsificatori de istorie, insolenţi, mincinoşi, calomniatori ai României şi ai românilor, zapcii neruşinati ca R. Ioanid, Shafir, Oişteanu, Braham, Ancel - cu, în fruntea lor arhicunoscutul traficant al adevarului: Elie Wiesel (vezi-i interviul în care, acum, neagă faptul de a fi refuzat să viziteze, în 2002, Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet!), autonumit "presedinte al Comisiei".

Iliescu... Nu mai este preşedinte, însă, înainte de a nu mai fi, ne-a facut-o: şi cu Tratatul cu Rusia şi cu Diktatul Holocaustic.

Or acest raufăcător, acest trădător al României şi al românismului a fost proslavit, în 1990, de directori de opinie ca Buzura, Eugen Simion, Sorescu, Plesu, Hăulică, Breban - ce să mai vorbim de N. Manolescu, cel care l-a legitimat pe el, ilegitimul, ca "Om cu o mare", la nici o saptamâna după Mineriada Sângeroasă din 13-15 iunie 1990! Şi, cu toate că în timpul mandatului (!) său România a fost crunt jefuită de securişti şi de activişti, care puseseră mâna pe tezaurul statului, iar românii au devenit şi mai săraci şi mai disperaţi - în Anul Domnului 2000, cvasitotalitatea intelectualităţii rezistentculturale române, în frunte cu Anele Ipătescu ale cumpenei dintre milenii, au iniţiat-semnat APELUL RUŞINII, ascuns sub explicaţia nesfârşit de inteligentă: "Votaţi împotriva dictaturii", carevasăzică împotriva virtualei, improbabilei dictaturi de dreapta a contracandidatului - însă pentru dictatura reală, exercitată cale de 4 ani de zile, a candidatului bolşevic Iliescu.

Cine a semnat atunci "Apelul GDS" - publicat în revista 22 din 5-11 dec. 2000? Iată numele celor mai răsăriţi - să nu creadă ca le-a fost uitat, după obiceiul mioritic: Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana (nu a semnat direct Apelul GDS, ci ca... autopreşedinte al PEN Clubului), Doina Cornea, Anca Oroveanu, Adriana Babeti, Smaranda Vultur, Carmen Muşat, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Magda Cârneci, Monica Spiridon, Mariana Celac, Sanda Cordos - şi încă altele, anticomuniste din neagra ilegalitate;

Deasemeni bărbaţii feroci "opozanţi" antibolşevici: Paler, Pavel Cîmpeanu, Oisteanu, Mihai Şora, Doinaş, Liiceanu, Pleşu, Manolescu, Alex. Ştefănescu, I.B. Lefter, Cassian Spiridon, M.H. Simionescu, Dimisianu, Pavel Susara, Dan Oprescu (!), Andrei Cornea, Andrei Codrescu, Mircea Martin, Antonesei, Stelian Tănase, Leonard Oprea, Mihăieş, Tismăneanu, Gavriluţă, Paleologu, Iorgulescu, Patapievici (!!), Sorin Alexandrescu (!!!), Negrici... (Obiceiul de a face-liste l-am învăţat de la evrei - întru neuitare).

Aceştia-acestea au făcut, în 2000 campanie pentru... Iliescu.

De ce nu se trezesc acum, măcar în al 24-lea ceas? Ei, de ce: fiindca în al 26-lea vor pretinde ca ei au fost mereu treji-rezistenţi - prin (arpagi)cultură.

Paul Goma

Știri Atheneum: