Cornelia Păun Heinzel : “Dihorul văduv vesel” – fabulă

Cornelia Păun Heinzel : “Dihorul văduv vesel” – fabulă

 

Cornelia Păun Heinzel : “Dihorul văduv vesel” – fabulă Dihorul văduv vesel” ,  fabulă din „Trei sute de fabule originale din junglă şi din ferma de animale” de Cornelia Păun Heinzel, prima fabulistă - cu peste trei sute de fabule originale, neprelucrate şi neinspirate din cele ale predecesorilor https://youtu.be/6LmN6QNHGyk?si=Ty6vS1Xn2KD6Dsm7

 

Odată un dihor văduv era,

 

Pe nevăstuici le cucerea,

 

Gentil cu ele se purta,

 

Şi imediat le excroca,

 

Urgent averea le-o lua.

 

Pe vidră, bătrână şi proastă,

 

O şi luase de nevastă,

 

C-avere mare vidra poseda

 

Şi astfel, el i-o va putea lua.

 

Vidra însă tot visa,

 

Că dihorul frumos se comporta

 

Şi va putea s-o însoţească,

 

Prin alte ţări să le cunoască.

 

Dar, dihorul mereu o amâna,

 

C-o nutrie mai tânără o înşela.

 

El doar să moară aştepta,

 

În fiecare zi asta visa,

 

Că, cu nutria se va însura

 

Să facă un copil cu ea.

 

Şi într-o zi, vidra muri,

 

Visul dihorului se-mplini.

 

Băieţii săi, doi sconcşi de noapte,

 

Nu ştiau cu femelele să se poarte,

 

Visau să facă la fel ca al lor tată,

 

Dar n-aveau succese niciodată.

 

„Ca tata dihor ne dorim să fim,

 

Femele bogate noi să cucerim !”.

 

Sconcşii fii găsiră ca neveste nişte rozătoare,

 

Sărace, urâte, cu conturile goale,

 

Rele, care îi ţineau din scurt

 

Şi se purtau cu ei urât.

 

Sconcşii le ştiau de frică,

 

Tremurau ca o urzică.

 

Exact ca mama lor sconcs erau,

 

Mâncare consoartele sconcs nu găteau,

 

Încât sconcşii, prin alte vizuine căutau,

 

De la alte animale se hrăneau.

 

Nimic ei soţiilor nu le mai cereau,

 

Că la tot ele-i controlau.

 

Puseseră gheara pe ei,

 

Şi-i conduceau pe derbedei.

 

Morala

 

Dacă ai ca model un tată,

 

Care face-avere câteodată,

 

Nu te gândi că faci şi tu la fel,

Dacă eşti altfel decât el. https://youtu.be/6LmN6QNHGyk?si=Ty6vS1Xn2KD6Dsm7

 

Cenaclu Literar: